Răvaș
“…la actor se ajunge la capăt de drum” - George Banu
Cine-aș fi
Dacă-aș fi
În subseri târzii
Sub boltă?
O eșarfă galbenă
O sânziană?
O flacără mușcată?
Un timp, în timp uitată?
Peste vreme,
Când lumea o să mă cheme
Numele-mi va fi un dar
Prins cu-n nasture într-un chenar
De copii zglobii cu dor de leagăn
Agățat într-un mesteacăn.
Cine m-ar privi
Cu ochii târzii
Când ploi peste noi
Se vor opinti?
Cine mi-ar spune
În treacăt al meu nume
Fără să socoată
De viața mi-a fost dreaptă?
Ar putea vedea
Că deasupra mea
A fost mereu o stea
Numită...Clar - Isa?
Un ochi umezit
Ce peste timp ar fi citit
Și vers și univers
Și soare și munte și zare
Din a mea căutare.
Oare ar vedea
Că- n lumina mea
Am fost o pană
Pentru cei ce-au vrut să doarmă.
Am fost adiere,
Chiar și mângâiere.
Am fost și venin
De dor sau de chin.
Am fost flacără albastră.
Slovă dulce, sau măiastră,
Sabie și stol
Ridicat mai sus de nor
Pas neobosit
Pentru trupul răzvrătit?
Și cine ar putea spune
Peste vremi și peste lume
Dacă am fost
Suflet cu rost?
Ale inimilor pască
Din pronia cerească
Ale ochilor alin
Peste vremuri și pelin?
Căci din inspirația mea
Am vrut a etira,
În fire de aur
Al meu tezaur.
În tot ce am fost
Am pus și un rost
Altora să fie
Geană târzie
Chiar și poezie
Pentru cel ce știe
Ce înseamnă a scrie.
În vremuri pustii
Când clovni vor veni
Oare cine va ști
În sus a privi
Pentru-a mă zări?
Cine oare va putea
Să ia din calea altuia
Un drob de sare ce-ar răsturna
Lumea, așa cum e ea?
Oare se va spune
Legat de al meu nume
Că m-am îndrăgostit
De Rembrandt subit
Când lui, catalog am întocmit?
Sau, oare, în calea mea
Numele-mi va răsuna
Când din “De Sabie și Neam”
Versurile dacilor vor recita?
Oare, înspre zare
Vor tocmi vapoare
Să ducă pe mare
Spre Cartea Vieții scrisoare
Că într-un an am fost
La SuperBlog cu rost?
Nu blogger partener
Ci participant efemer
Vor spune despre mine oare
Ca în înșiră-te mărgăritare
Că-ntr-o primăvară frumoasă
La SuperBlog m-am prins în plasă
Și am jucat pân’ la sfârșit
Cu versul neobosit?
Dar, oare, vor afla
Că pentru mine competiția
A fost un joc cultural
Ce-a sprijinit al meu moral?
Și cine oare va ști
Cât sunt acum și cine voi fi
Când din tot ce am scris
Las răvaș peste timp întins?
O urmă spre soare
Dintr-o viață trecătoare
Dar nemuritoare?
În loc de încheiere
Vă las spre încondeiere
O aripă, o fereastră
Și-o floare de pus în glastră
Adusă într-o subseară
Cu luna amară
Din păduri cu sclipici
Culeasă de licurici
Vouă să vă fie
În vreme târzie
Zbor și libertate
Către tot ce poate
Să v-aducă-n viață
Un dram de speranță.
„În fața actorului de geniu am trăit momente de intensă poezie. Dar puterea cuvintelor s-a stins, nu s-a mai păstrat decât emoția”. George Banu, Dincolo de rol sau Actorul Nesupus, Ed. Nemira, 2008.
* Articol scris pentru Spring Super Blog 2017!