Scandalul Gunoiului de la Sectorul 1, avînd-o în rolul principal pe Clotilde Armand, a fost privit de mulți ca un caz singular, ivit exclusiv din dezechilibrele care definesc personalitatea spectaculoasei vedete a USRPLUS.
Sprijinul dat de Dan Barna, acest o apă și-un pămînt a politicii românești, a trecut tot pentru mulți ca un gest impus de pragmatismul politic. Deși Clotilde Armand are ambiții care depășesc simpla condiție de primar, într-o primă etapă ea urmărind șefia USRPLUS, de unde se poate sări ușor la condiția de candidat la prezidențiale, Dan Barna și alți lideri USRPLUS ar fi ținut cont de riscurile de a pierde electoratul de pe Facebook al formațiunii. Eu nu cred însă că sprijinul public dat celei căreia Mafia îi dezumflă roțile mașinii își are cauza numai în realismul politic. Asta deoarece războiul lui Clotilde Armand cu Romprest nu e singular pe harta administrației locale aflate în mîinile USRPLUS. Mai toți primarii USRPLUS se definesc pe lîngă încuierea pe dinăuntru în primării, pentru a putea bea în liniște o cafea cu amicii, prin contestarea contractelor semnate de primarii dinainte și în general prin contestarea de tip extremist a tot ce-au făcut antecesorii.
Într-un interviu acordat pentru televiziunea Aleph
News, binecunoscuta judecătoare de litigii comerciale
Mădălina Afrăsinei Frăsinei mi-a spus că marea majoritate a
proceselor comerciale de la Curtea de Apel București sînt între
primării și diferite firme private, cele mai multe din domeniul
serviciilor. La Curtea de Apel București se judecă multe litigii și
între firme și primării din țară. Explicația e simplă:
Majoritatea companiilor din țară au sediul în București.
E vorba, așadar, de un fenomen ivit și amplificat după alegerile
din 27 septembrie 2020.
Principala cauză stă în schimbările radicale de la unele primării
din București și din țară. Locul primarilor din PNL și PSD l-au
luat primarii din USRPLUS. Primarii anteriori au încheiat contracte
cu firmele de servicii, contracte care au funcționat pînă acum ani
întregi sau chiar, ca în cazul Romprest de peste
un deceniu. Asta deoarece nici un primar din partidele mari,
tradiționale, ale României postdecembriste nu și-a permis să nu
respecte contractele semnate de primarul dinainte. E greu de spus
dacă în toate cazurile aceste contracte au fost încheiate corect.
Și cînd spun asta nu mă refer la condițiile juridice ale
înțelegerii, ci la interesul cetățenilor dintr-o localitate sau
dintr-un sector de a nu fi risipiți banii dați de ei primăriilor
prin taxe și impozite. Sigur e că și în cazul în care a fost
convins că înțelegerea a fost în defavoarea primăriei, noul primar
nu și-a putut permite să nu mai onoreze contractul. În cel mai rău
caz el a folosit calea simplă, stipulată de capitalism, a acțiunii
în Justiție. Are loc un proces comercial. Pînă la sentință primarul
e obligat să respecte contractul, așa cum firma care a contractat
serviciile respective trebuie să respecte contractul.
E vorba aici nu de o simplă chestiune de bătălie politică.
E vorba de esența capitalismului.
E vorba de esența economiei de piață.
Esența capitalismului o reprezintă respectarea contractului cîtă vreme el nu a fost declarat nul de o sentință judecătorească definitivă. Deosebirea dintre capitalism și socialism tocmai în asta constă. Și anume că în timp ce în socialism are prioritate voința politică și prin urmare orice schimbare în plan politic poate duce la schimbări în derularea unui contract, în capitalism prioritatea aparține voinței economice. Un contract, odată semnat, și care n-a fost contestat în Justiție, indiferent de cît de prost a fost făcut pentru una dintre părți trebuie respectat cu sfințenie de ambele părți. Se înțelege ușor din aceasta că unul dintre cele mai mari pericole pentru capitalismul românesc, pentru economia noastră de piață, încă pusă sub semnul întrebării de mentalitățile bolșevice, îl reprezintă posibilitatea ca un nou primar să decidă pur și simplu că un contract nu mai trebuie respectat. Firește, unele contracte încheiate de fostul primar pot fi cu multe probleme din punctul de vedere al corectitudinii. Nu excludem nici posibilitatea ca un contract între fostul primar și o firmă prestatoare de servicii să ascundă afaceri suspecte. Dar în clipa în care el a fost semnat și a început să se deruleze, nici o forță politică nu poate decide, indiferent de argumentele invocate, că respectivul contract nu mai poate fi respectat. Așadar indiferent de motive, ținînd cont de esența economiei de piață, un nou primar nu poate decide cu de la sine putere că un contract semnat de primarul anterior, aflat în curs de desfășurare, poate fi aruncat la coș. De regulă în postdecembrism această lege fundamentală a capitalismului – respectarea contractului semnat de două părți – a fost respectată de toate regimurile politice și de toate administrațiile locale.
De ce au apărut după alegerile din 27 septembrie 2020 atîtea
litigii comerciale între primari și firmele prestatoare de
servicii?
Răspunsul e simplu.
Multe primării din București și din țară au încăput pe mîna
primarilor USRPLUS. În postdecembrism această formațiune se
definește printr-un sectarism tipic partidelor de extremă stîngă
sau dreaptă. Ceea ce s-a numit Politica Răngii – după unealta
folosită de ministrul USRPLUS Drulă pe post de periuță de dinți-
definește întreaga politică a formațiunii conduse de Dan Barna.
Dînd curs unei idealizări din partea tinerei generații a politicii
autoritariste, a demnitarilor care nu se încurcă în chichițe
democratice, în respectarea legii, ci pun mîna pe rangă pentru a și
concretiza programul politic, demnitarii și primarii USRPLUS
consideră un obstacol obositor statul de drept, normele democratice
în calea transpunerii în viață a idealurile revoluționare. Idealuri
împărtășite de Poporul din Bula de pe Facebook, unde domnește legea
celui mai tare în prostii spuse cu ochii deschiși. Sub acest semn,
primarii din USRPLUS au considerat contractele semnate de primari
anteriori ca fiind nule și neavenite pentru ei, aleși prin likeuri
și postări aplaudace. Astfel că mulți au contestat în instanță
contractele semnate de primarii anteriori. Alții au declarat că nu
respectă contractele respective. Printre aceștia se numără și deja
celebra Clotilde Armand. Nu mă pot pronunța dacă înțelegerea
realizată de liberalul Andrei Chiliman pe vremea cînd era primar la
sectorul unu a fost sau nu în favoarea Romprest. Sigur e că de mai
mult de un deceniu acest contract se derulează, că el s-a derulat
și timp de mai multe luni de la alegerile din 27 septembrie 2020,
pînă într-o dimineață cînd, sculată cu fața la cearșaf, lidera
USRPLUS a decis să nu mai respecte contractul. Ar fi fost normal să
se adreseze Justiției. Pentru ea, pentru toți liderii USRPLUS,
singura Justiție care contează e cea de pe facebook, unde toți
dușmanii sînt decapitați, iar toți amicii pupați.
Nu pot face nici o profeție în legătură cu deznodămîntul
conflictului.
Sigur e însă că o victorie a USRPLUS-istei Clotilde Armand ar fi un
îndemn pentru toți demnitarii și primarii acestei formațiuni de a
înlocui ordinea de drept cu dezordinea de tip revoluționar.
Războiul Gunoiului depășește cu mult conflictul dintre Clotilde
Armand și Romprest. El este în realitate războiul dintre capitalism
și bolșevism.
https://www.cristoiublog.ro