Nu e nimic imoral în intenția președintelui Iohannis de a duce un război politic împotriva PSD. Scorul PNL la parlamentarele din 2016 face această intenție necesară.

Probleme de moralitate ar începe din momentul în care președintele ar folosi influența sa asupra DNA și SRI pentru a duce acest război politic. Povestea cu Ordonanța 13 ne-a atras atenția că între această influență și traficul de influență pot să dispară toate granițele. Atunci, președintele s-a lecuit de asemenea intervenții și ori a învățat să salveze aparențele, ori chiar s-a decis să joace cinstit.

Numai că, iată, după opt luni de aparentă normalitate, se întâmplă din nou ceva anormal într-o democrație care nu vrea să-și recunoască statutul de periferie colonială. (Dacă l-ar recunoaște, ne-am afla într-o afacere comandată de interesele Metropolei și asta ar fi normalitatea).

DNA a pornit o dosariadă anti-Dragnea, principalul contracandidat al celui de-al doilea mandat al președintelui Iohannis, care se dovedește cu vârf și îndesat a fi și neprofesionistă, și abuzivă, și politică.

Nu era destul că DNA vădește din nou tendințe de implicare politică proprezidențială (fără să mai salveze vreo aparență), dar, exact pe acest fond, premierul pesedist s-a decis să preia retorica prezidențială cu privire la „penalii“ creați în mod abuziv de DNA și a pornit o rebeliune în contra propriului partid, care de la o poștă miroase a serviciu făcut intereselor președintelui.

Lumea (obișnuită să se ducă după fentele propagandei) a vorbit cu acest prilej doar de luptă pentru putere în PSD. Nu se înțelege ușor faptul că principalul interes al președintelui (ca să obțină al doilea mandat) este focusat pe conservarea actualului sistem de reglementări în Justiție. Or, acțiunea surprinzătoare a premierului pesedist avea loc cu câteva zile înainte ca proiectul Toader pentru reformarea Justiției să ajungă în ședința de Guvern, de unde urma a fi trimis la Parlament. Cum putea premierul pesedist să mai întârzie această trimitere? Într-un singur fel: provocând un incident major care să nu mai poată fi rezolvat decât prin suspendarea lui Iohannis. După acest incident, Dragnea nu mai are decât soluția schimbării legii care nu-i permite să fie premier și înlocuirea lui Mihai Tudose cu persoana sa, ceea ce l-ar obliga pe președinte să-i refuze desemnarea. Suspendarea președintelui drept urmare a acestui abuz constituțional ar amâna trimiterea proiectului Toader în Parlament, ar compromite din nou PSD în percepția liderilor UE și l-ar readuce pe Iohannis la Cotroceni (după referendumul de demitere) pe cai și mai mari.

Dragnea va fi înțeles, oare, ce este invitat să facă? Dacă da, va intra în capcana ce i-a fost întinsă? Dacă nu va intra, premierul pesedist ar putea amâna trimiterea proiectului Toader în Parlament (sau va trimite doar o parte a lui), fără ca PSD-ul să îndrăznească a-i retrage sprijinul politic. Dacă i-l va retrage, Iohannis va avea motivații suficiente să propună premier tehnocrat peste un guvern politic ce va fi sereizat până în prăsele.