„Pe oglinda aburită, cu litere de vreo 15 centimetri
înălțime, scria «NU MAI CĂUTA».”
Femeia din cabina 10 a
avut două elemente care-mi plac teribil de mult și anume un mister
bun și faptul că acțiunea se petrece în mare parte pe un vas.
Misterul este adâncit și mai tare de faptul că narațiunea este la
persoana I, iar starea personajului sub influența medicamentelor și
a alcoolului te fac să nu crezi într-adevăr totul. Acest lucru face
cititorul să jongleze cu percepția asupra personajului sau a
faptelor, pentru că eu unul la început aveam dubii dacă a avut loc
o crimă sau a fost totul în mintea protagonistei.
Romanul nu mi-a dat o pauză în vreun fel, având în
vedere că de la început credeam că unele indicii sunt cruciale și
eram ferm convins la un moment dat că cineva apropiat îi face toate
aceste lucruri și că totul e doar un joc, doar că n-a fost așa,
miza a fost una la un nivel înalt. Laura nu este vreun personaj
extraordinar, nu este un detectiv ideal, iar acest lucru pentru
mine a fost important deoarece îi dădea un anumit grad de
veridicitate. Am văzut-o ca pe-o femeie conștientă că nu e bine cu
ea însăși, dar care a vrut cu o ambiție mare să afle adevărul,
astfel încât femeia răpusă să nu fie doar un alt cadavru făcut
pierdut în mare.
Cu toate că spațiul și numărul personajelor este unul
limitat, misterul a fost pregnant, ritmul din ce în ce mai
accelerat, iar dezvăluirea (sau mai bine zis dezvăluirile) din
final au fost neașteptate pentru mine. Ultimele pagini au fost
grozave, iar din punctul meu de vedere Ruth Ware a secționat
punctul culminant în două segmente, iar în acest fel a întins și
mai tare tensiunea la final.
Romanul poate fi comandat pe site-ul Editurii
Trei!
Nota: 9/10
Titlu: Femeia din cabina 10
Autor: Ruth Ware
Editura: Editura Trei
Recenzie: Claudiu