La un moment dat, am fost în Iraq alături de RECHINII ALBI, nickname-ul sub care era cunoscut Batalionul de la Topraisar. Militari destoinici, buni profesioniști, comandați de un alt brav oștean al Armatei române, col. Vasile Vreme, doctor în științe militare, excelent cunoscător al conflictelor din Asia!

Militarii dobrogeni, precum majoritatea covîrșitoare a românilor dislocați între 2003 și 2010 în Iraq, acționau în aria de responsabilitate în Provincia Dhi Qar. Securitatea căilor rutiere, a obiectivelor sensibile, instruirea și formarea noii armate iraqiene, dar și misiuni CIMIC, deosebit de importante, poate cele mai importante în Iraq-ul post-Saddam Hussein.

Operațiunile de cooperare civil-militară au debutat odată cu intrarea în Teatrul de Operații a Batalionului 811 Infanterie, Dragonii transilvani, în 2003, atunci cînd am cunoscut poate cel mai implicat și devotat ofițer român însărcinat cu această funcție: căpitanul Cristian Teglaș, astăzi general! Milioane de dolari au fost gestionate de ofițerii români în proiecte de reconstrucție care au însemnat infrastructură rutieră și de transport, poduri (Chis-Duță!), școli, dispensare, uzine de apă, centrale telefonice și infrastructură de irigații, toate grav afectate de război! Practic, militarii români, și implicit RECHINII ALBI, au fost implicați nu doar în impunerea și menținerea păcii ci, mai ales, în readucerea BINELUI pe tărîmul iraqian devastat de pandemia războiului, urii, intoleranței și distrugerii.

Războiul iraqian, precum toate războaiele lumii, a constituit o afacere pentru mulți. La fel și cu Pandemia din România, sau aiurea, în care o mînă de rechini albi (cu gulere albe) se îmbogățesc nesimțit de pe seama celor mulți și necăjiți. În cazul nostru, nu avem RECHINII ALBI, sau SCORPIONII ROȘII, GALBENI, NEGRI, ALBAȘTRI, DRAGONII TRANSILVANI, LUPII NEGRI, ȘOIMII CARPAȚILOR etc, care să restabilească ordinea...