Dezbatere sau piedică în calea modernizării? Rectorul Universitatii Oradea se opune largirii la 4 beni a strazii Universitatii

O inițiativă benefică pentru Oradea riscă să fie deturnată de un discurs populist și ancorat în trecut, promovat chiar de către rectorul Universității din Oradea, prof. univ. dr. habil. Constantin Bungău. Lărgirea la patru benzi a străzii Universității, un proiect vital pentru fluidizarea traficului într-o zonă centrală, a devenit prilejul perfect pentru rector să-și exprime nemulțumirile față de o administrație locală care, în mod evident, livrează rezultate.

La dezbaterea organizată în 4 iunie 2025, tema ar fi trebuit să fie legată de funcționalitatea proiectului urban. În schimb, a fost confiscată de o retorică alarmistă despre „parfumul aparte al străzii”, „habitatul universitar” și „fluxul auto care împarte universitatea în două”.

„Sper să rămână doar o inițiativă”, a spus rectorul, referindu-se la proiectul Primăriei Oradea, ceea ce spune totul despre deschiderea domniei sale către modernizarea orașului. E de neînțeles cum un profesor universitar poate susține că îmbunătățirea circulației ar fi o problemă pentru mediul academic. Adevărul este simplu: lărgirea străzii nu afectează procesul educațional, nu atinge calitatea predării, nu oprește accesul studenților la bibliotecă sau la cantină. E doar o chestiune de infrastructură – una de care ar trebui să se ocupe administrația locală, nu rectorul universității.

Primarul Birta livrează, rectorul Bungău blochează

În timp ce primarul Florin Birta dezvoltă Oradea cu viziune și consecvență, rectorul Bungău pare mai preocupat de imagine și retorică. În loc să se concentreze pe calitatea învățământului – un domeniu în care Universitatea din Oradea mai are mult de recuperat – rectorul își face scut din concepte abstracte precum „moștenirea culturală” și „oaza de verdeață”.

„Universitatea din Oradea nu poate fi mare dacă e traversată de un flux auto continuu”, a mai spus rectorul. Dar poate fi mare dacă produce anual zeci de absolvenți fără competențe practice? Poate fi mare dacă se îngroapă în birocrație și nu are niciun cuvânt de spus în clasamentele naționale de excelență?

Oradea are nevoie de o universitate conectată la realitate, nu de una care vede în fiecare proiect de infrastructură o amenințare. Campusul nu este o enclavă ruptă de oraș, ci trebuie să fie parte integrantă din dezvoltarea lui.

O stradă pentru toți orădenii, nu doar pentru universitate

Viceprimarul Teofil Filimon a punctat clar: strada Universității nu deservește doar campusul, ci leagă cartierele Ceyrat și Europa, zone rezidențiale importante ale orașului. Traficul auto trebuie gestionat profesionist, iar primăria a promis deja soluții pentru siguranța pietonală: pasaje supraterane sau subterane.

Realitatea este că universitatea se opune unui proiect care nu doar că nu afectează activitatea academică, dar chiar o poate îmbunătăți, oferind studenților condiții moderne de acces. Problema nu este lărgirea străzii, ci lipsa unei viziuni universitare coerente care să pună educația și cercetarea în centrul preocupărilor.

Apel la realism: educația nu se face cu metafore

A transforma o stradă într-un simbol al „unei erori de planificare urbană” este o exagerare grosolană. Și să afirmi că „lărgirea străzii face comunitatea să dispară” denotă o ruptură gravă de realitate.

Educația de calitate nu se face cu metafore, ci cu laboratoare moderne, cadre didactice performante și colaborări internaționale – domenii în care Universitatea din Oradea are restanțe serioase. Poate că domnul rector ar trebui să se preocupe mai mult de acestea și mai puțin de pasaje și asfalt.

În final, ne întrebăm: de ce să oprești un oraș din dezvoltare pentru că te deranjează o stradă? De ce să transformi o inițiativă urbană într-o luptă personală? Și, mai ales, de ce să te opui unei administrații care demonstrează constant că știe ce face?