Reflecții pe marginea conflictului din Ucraina

Ne aducem prinosul de recunoștință mucenicilor din acele zile (9 martie, Ziua Mărturisitorilor din închisorile comuniste). Avem nevoie de veghea lor. 

Este nevoie la luciditate și condamnăm agresiunea rusească din Ucraina, deplângem soarta civililor prinși în acest conflict, mai cu seamă situația românilor, a doua minoritate după cea rusă, din această țară. 

De aceea vom trece peste discursurile „înfierbântate” și puternic ideologizate, pe care nu le vom comenta. 

Război?

Dacă războiul înseamnă politica dusă cu alte mijloace (cu cele violente), da, avem război în Ucraina. 

În prima săptămână,  însă,  ne-ar fi fost dificil să suprapunem imaginile orașelor distruse din al doilea război mondial din primele zile, cu cele de azi, din Ucraina. Dar extinderea bombardamentelor, din a doua săptămână, trecerea de la cele „de precizie” la cele în serie asupra populației și obiectivelor civile, reprezintă într-adevăr, un act de război în toată regula, chiar dacă acesta nu a fost declarat. Mai înseamnă că Putin a ales că ucrainenii nu sunt parte a națiunii ruse, ci altă națiune. Ceea ce e o diferență de nuanță de importanță strategică pentru viitorul acestei părți de lume. Putea să facă acest raționament și fără bombe, credem noi. 

Să sperăm că nu se va ajunge la confruntări directe între NATO și Rusia. 

Este cert, însă, că avem o problemă de securitate. 

Cum „intră” România în criza de la Răsărit? Aceasta este oglinda stării noastre de securitate. 

Populația are impresia că este abandonată. Dovadă panica generalizată de ieri, la combustibil. A fost suficientă o poză pe internet pentru a o declanșa. 

Ecuația, în ceea ce ne privește, ar putea fi aceasta: 

Țară semnificativă = Stat semnificativ (ex: Polonia)

Țară semnificativă vs. Stat nesemnificativ (România)

Când o țară semnificativă are un stat semnificativ? Când elitele - structurile de intelligence - prin care înțeleg nu doar serviciile speciale, dar mai ales intelectualii, mass-media și decidenții au grijă de interesul național, construiesc o politică a locului. 

Acest lucru se vede, iată, în potențialul de descurajare militară al țării, în maniera în care, economic, putem trece mai ușor prin provocări. Distanța dintre cele două state este tot mai mare la ambele categorii ale discuției. La noi, elitele erau preocupate până mai deunăzi să instituie, neconstituțional, o nouă categorie juridică - cea „de criză”, sărind peste orice alte urgențe după ce tocmai am ieșit dintr-o prelungită stare de urgență, și ea la limita Constituției, dacă nu neconstituțională de-a dreptul. Polonia este o țară cu armată modernă la toate categoriile de forțe. România este înarmată second hand (aviație) și descoperită la majoritatea celorlalte arme (tancuri, nave etc.)

Deci, criza din Ucraina este un bun prilej de reflecție, autoreflecție. 

Dar nu e doar o problemă a elitelor. Este și una de ciclu istoric. Tocmai am epuizat un ciclu Kondratieff - ultimul ciclu de creștere, întemeiat pe creșterea consumului dincolo de nevoi și pe apariția noii clase de îmbogățiți din speculații informatice la bursă. Dar ciclul trebuie recunoscut și „atacat” în cunoștință de cauză. Or, problema  generală, a sistemului, este că în ultimul ciclu universitățile au produs mai puțini oameni însetați de cunoaștere  și de adevăr și mai mulți inși înregimentați ideologic, care așteaptă să li se spună ce au voie și ce nu să gândească, de o docilitate aproape agresivă. În consecință, societatea a rămas fără apărare în fața provocărilor istoriei. Am putea spune că suntem în primul ciclu în care societățile civilizate au ales autoabandonul în fața provocărilor. Sunt pline guvernele de miniștri și profesori făcuți pe puncte, cu doctorate plagiate, când nu sunt analfabeți de-a dreptul, fără personalitate, dar buni executanți ai unor măsuri antinaționale, creați în aceeași eprubetă ideologică. 

Ce e de făcut? Pe termen lung: repornirea cunoașterii în educație, cultivarea curiozității științifice, vocaționale, la nivelul tinerilor, iar la nivelul instituțiilor, reașezarea lor după principiul competenței. 

Războiul ideologic intern

Ultimul val ideologic în care am intrat se numește „frontul etic intern”, prin care jurnaliști și „analiști” de casă atacă orice fel de gândire autonomă numind-o „putinistă”. Problema nu e că inșii respectivi au un punct de vedere, ci agresivitatea acesteia, care își propune, pentru a treia oară de la al doilea război mondial încoace (după cenzura comunistă și etapa gds-istă din tranziția iliesciană a gate-keeperilor), să aresteze gândirea. Or, arestarea gândirii înseamnă descurajarea identificării soluțiilor privind provocările pe care istoria ni le adresează, mai ales aici, la noi, în România. 

E naționalismul lui Orban soluția? Nu ne place politica antiromânească a lui Orbán, nici cea anti-liberală, chiar dacă observăm că națiunea lui pare să o ducă mai bine: populația Ungariei are o rată de scădere de două ori mai mică decât a României (0,25% pe an față de 0,66%). Poate nu întâmplător flama panicii de ieri, de la benzinării, a aprins-o o firmă din preajma premierului ungar, cel care ne vrea mereu binele incitând de câte ori are prilejul la separatism etnic. Înțeleg că MOL România caută să își recupereze pierderile din … Ungaria, ca urmare a plafonări prețurilor. (A propos, interesant fenomenul prin care cumpărând combustibil subvenționăm iredentismul de bună voie). 

Cred că reprofesionalizarea elitelor în România este calea, dar aceasta este posibilă doar prin resuscitarea patriotismului la nivelul administrației și al educației. Ce înseamnă patriotismul dacă nu a-ți servi cu competență aproapele?

Înarmare și Petrol. Relația Germania-Rusia

La noi, 40% din combustibilul din import provine din surse rusești, greu de înțeles față de o țară ca Austria (10%), care nu are petrol (dar care deține Petrom-ul). Creșterea prețului este în continuare de așteptat, în lipsa unor măsuri de geopolitică economică, cum ar fi reconsiderarea resurselor energetice pe care le avem, revizuirea relației cu OMV, unde nu de mult se aflau în acțiune puternice interese rusești,  dezvoltarea infrastructurii portuare și a unor surse alternative de import de gaze și petrol din SUA, Norvegia, etc. 

UE, în particular Germania, sunt dependente în mare măsură de materiile prime, în special petrol și gaze, din Rusia (cca 40% gaze, 27% petrol). Un embargou total impus Rusiei pentru exportul de gaze în Europa ar cauza Rusiei pierderi de 300 milioane dolari pe zi. Catastrofal. Desigur, Rusia are alternativa pieței chineze, cu care tocmai a semnat niște contracte majore pentru 30 de ani. Între timp, Germania își suplimentează bugetul apărării cu 100 miliarde de euro. Dar pe cel care îi va permite o desprindere de gazele rusești, cu 1,5 miliarde. Diferența e de 100 de ori. 

Natura statelor și înțelegerea raportului dintre popor și stat

Aici avem două etaje ale înțelegerii. Iorga a desțelenit primul problema arătând că Rusia trece prin complexul „imperiului de substituție”, al celei de-a treia Rome. De la Petru cel Mare încoace, Rusia operează în acest sens, antrenând în acțiunea politică și Biserica, lucru necanonic din perspectivă ortodoxă. În teren, expansiunea rusă a avut mereu ca direcție Strâmtorile (ieșirea din Marea Neagră spre Mediterana). Peste acest complex, Rusia modernă a suprapus complexul încercuirii - al „inamicului occidental”, deși nimic nu a împiedicat-o să aibă o bună relație economică cu acesta până în ultimele momente ale marilor crize (al doilea război mondial, cel de azi, etc.). Mai mult, rădăcinile Rusiei kievene, ale primului stat rus sunt pe teritoriul …. Ucrainei de astăzi. 

La rândul său, Ucraina, ca orice stat tânăr - din 1991, suferă de complexul „națiunii tinere”. În Evul Mediu teritoriul pe care astăzi se află Ucraina a fost gestionat de Polonia, Lituania, Turcia. Influența poloneză a fost hotărâtoare, aspect vizibil și astăzi la nivelul limbii. Un cuvânt important de spus l-au avut și țările române, ne amintim de Petru Movila care, în sec. XVII, era mitropolit al Kievului și scria de acolo „Mărturisirea ortodoxă”, lucrare fundamentală a creștinismului și îndreptar de căpătâi pentru oricine vrea să înțeleagă ce înseamnă ortodoxia. Sate românești mai mult sau mai puțin compacte au existat până târziu, în preajma celui de-al doilea război mondial, dincolo de Nistru și de Bug - acestea fiind documentate printr-un amplu studiu, derulat de Institutul Central de Statistică între 1942-1943.  Acest complex explică de ce nu sunt întâmplătoare alunecările xenofobe ale statului Ucrainean la adresa minorităților, în special a celei românești, abandonate de statul român. Avem în minte Legea ucraineană a educației din 2017, care suprimă educația în limba română, nerespectarea Tratatului din 1997 privind Universitatea din Cernăuți, etc. Totodată, nu putem să nu remarcăm „orbirea” presei privind alunecările de tip neo-nazist din statul vecin (batalionul Azov, de pildă). Iar Rusia exploatează aceasta. Nu reușește în plan internațional? Nicio problemă, reușește în plan intern. 

În ceea ce privește urmările conflictului pentru România, acestea sunt mai degrabă indirecte. Ucraina  nu este partener major al României (circa 1% și importuri, și exporturi).  Vor fi urmări la nivelul prețului materialelor de construcții și al grâului, rezultat al scăderii producției, cât al gâtuirii ofertei globale, din care Ucraina e parte. Aici avem a ne îngrijora de situația geostrategică: cât de mult se va apropia Rusia de granițele României și ce configurație va avea viitorul stat ucrainean, care va fi situația Mării Negre - din cei 5800 km de coastă, după eventuala prăbușire a Ucrainei, cca 4000 km vor putea fi controlați direct de Rusia. Dacă Ucraina va rezista, rămâne de văzut în ce măsură cei peste 2700 de km de coastă nominal/de jure aflați azi sub control ucrainean vor fi și siguri. 

În concluzie:

Ucraina este o criză de multă vreme anunțată, prin însăși natura precară a statalități rusești. Izbucnirea conflictului care s-a transformat, între timp, în război, are la origini actuala configurație slăbită și iritabilă a marilor puteri (SUA, Rusia, UE, China) după criza Covid. Cu toții am remarcat dispariția subită a „pandemiei” în ziua atacului lui Putin asupra Ucrainei. Oprim aici comentariile în această direcție. 

Este limpede că „înțărcarea” forțată a Europei, în special a Germaniei, de resursa de materii prime care este Rusia, va accentua presiunile asupra societăților europene, cu consecințe sociale și politice greu previzibile, inclusiv în ceea ce privește relația Germaniei cu SUA și Rusia. 

Faptul că Germania a crescut brusc bugetul apărării, cu o sumă consistentă, nu ne convinge că este un gest pro-american, în condițiile în care nu a alocat o sumă pe măsură pentru a-și dezvolta o infrastructură energetică independentă de Rusia, deși afirmă că face acest lucru ca urmare a insistențelor  americane pentru a crește bugetul militar la 2% din PIB. Cine știe istorie își amintește că o Germanie înarmată nu a fost un lucru bun pentru Europa, după cum nici o Germanie slăbită. 

Rusia nu a fost vreodată o democrație. De ce am spera că ar putea fi forțată să devină una?!  Singurul lucru pe care planificatorii marilor puteri occidentale ar putea să-l dorească, și noi chiar mai mult decât ei, este menținerea Rusiei într-o „stare armonioasă” cu restul lumii. Planificatorii au a se mișca între o Rusie înfrântă, de tipul celei din vremea lui Elțân, care trebuie sprijinită să nu te îngroape sub propria greutate, sau una resentimentară, ca a lui Putin, care trebuie ținută aproape pentru a nu fi în interesul ei să te ocupe.  Comerțul și cultura sunt cele mai bune instrumente de comunicare în relațiile internaționale. Mai ales în condițiile în care Rusia are la dispoziție un debușeu uriaș și foarte anti-american: China. O economie prea complementară ruso-germană va fi inacceptabilă pentru SUA, și cred că și pentru țări ca România și Polonia, deși realitățile economice ale celor două puteri eurasiatice îndeamnă la complementaritate. 

Având în vedere natura conflictului, statul ucrainean a intrat într-o menghină americano-rusă de care nu știu dacă actualul președinte a fost pe de plin conștient la momentul oportun. Faptul că, având asistență occidentală, forțele ucrainene au reușit până acum performanța să impună respect armatei ruse, nu înseamnă că Ucraina va mai exista ca stat  așa cum o știm noi din 1991, sau că își va menține integritatea teritorială în părțile sale estice și spre Mare. Practic, în următoarea perioadă, Marea Neagră va avea țărmurile controlate de ruși în cea mai mare parte. Acest lucru ar putea fi folosit de elitele României. Dacă am avea unele (care să facă din țara românească un stat semnificativ).

Rămâne de văzut în ce măsură China va fi doritoare să construiască „un lagăr economic paralel” cu Rusia, a cărei conducere nu mai pare atât de rațională și de calculată după stagnarea de pe frontul ucrainean. 

Prețurile vor crește mai departe: la produse petroliere, energie, la alimente, la materialele de construcții, până când „piața se va reechilibra”. Cert este că gradul de pauperitate se va adânci în Europa, mai cu seamă în țări rău conduse, ca România.  Nu știm dacă aceasta chiar va fi „marea resetare” visată de unii și alții, dar situația economică a lumii se va tensiona și mai mult, pe măsura forțării decuplării celor două economii complementare, cea europeană - cu precădere cea germană, de cea rusă. 

Cotidianul, 10 mar. 2022, „Nuland a devenit putinistă?”, https://www.cotidianul.ro/nuland-a-devenit-putinista/ 

Epoch Times România, 21 apr. 2009, „OMV se dovedeste inca o data o placa turnanta a intereselor rusesti”, https://epochtimes-romania.com/news/omv-se-dovedeste-inca-o-data-o-placa-turnanta-a-intereselor-rusesti---34509

Hotnews, 1 mar. 2022, „Expunerea companiilor Occidentale de petrol și gaze la Rusia: de la OMV, la Engie”,  https://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-25402040-expunerea-companiilor-occidentale-petrol-gaze-rusia-omv-engie.htm 

Worldometer, 10 mar. 2022, „Hungary Demographics”, https://www.worldometers.info/demographics/hungary-demographics/ 

Worldometer, 10 mar. 2022, „Romania Demographics”,  https://www.worldometers.info/demographics/romania-demographics/

DW, 27 feb. 2022, „Germany commits €100 billion to defense spending”, https://www.dw.com/en/germany-commits-100-billion-to-defense-spending/a-60933724 

Libertatea, 9 mar. 2022, Șeful diplomației europene cere cetățenilor ‘să dea căldura mai încet în locuinţe’, ca să poată fi redus importul de gaze rusești”, https://www.libertatea.ro/stiri/josep-borrell-cere-cetatenilor-sa-dea-caldura-mai-incet-in-locuinte-razboi-ucraina-4023850 

ABC News, 3 mar. 2022, „Russian energy: Europe scrambles to reduce its dependency

Europe is scrambling to reduce its natural gas dependence on Russia, and it won't be easy”, https://abcnews.go.com/International/wireStory/europe-scrambles-reduce-dependence-russian-gas-83225211

Transport & Environment, 8 mar. 2022, „Europe’s dependence on Russian oil puts $285 million a day in Putin’s pocket”, https://www.transportenvironment.org/discover/europes-dependence-on-russian-oil-puts-285m-a-day-in-putins-pocket/

Reuters, 4 feb. 2022, „Russia, China agree 30-year gas deal via new pipeline, to settle in euros”, https://www.reuters.com/world/asia-pacific/exclusive-russia-china-agree-30-year-gas-deal-using-new-pipeline-source-2022-02-04/

Adevărul, 8 dec. 2017, „Legea Educaţiei din Ucraina: repararea relaţiei strategice cu Kievul”, https://m.adevarul.ro/news/eveniment/legea-educatiei-ucraina-repararea-relatiei-strategice-kievul-1_5a2a3d415ab6550cb8fa377e/index.html 

Code Pink, f.a. [martie 2022], „How the U.S. Has Empowered and Armed Neo-Nazis in Ukraine”, https://www.codepink.org/how_the_us_has_empowered_and_armed_neo_nazis_in_ukraine

Economedia, 26 feb. 2022, „România se află în topul țărilor UE în privința ponderii importurilor din Ucraina, dar procentele sunt mici”, https://economedia.ro/romania-se-afla-in-topul-tarilor-ue-in-privinta-ponderii-importurilor-din-ucraina-dar-procentele-sunt-mici.html

Cotidianul, 10 mar. 2022, „Consiliul Concurenței investighează creșterea prețurilor la carburanți”, https://www.cotidianul.ro/consiliul-concurentei-investigheaza-cresterea-preturilor-la-carburanti/