La 1 august 1943, americanii au bombardat, fără succes,
rafinăriile din Ploiești, orașul devenind cunoscut între aviatorii
americani drept „cimitirul bombardierelor”.
Operațiunea rămasă în istorie ca „Tidal Wave” sau „Valul
ucigaș” a pus Ploieștiul pe harta mondială. Tidal Wave a fost cea
mai mare pierdere înregistrată vreodată de aviația Statelor Unite
ale Americii într-o singură misiune, și una dintre cele mai
costisitoare misiuni din istoria aviației SUA.
Încă angrenați alături de germani în Al Doilea Război Mondial,
ploieștenii au devenit, la 1 august 1943, ținta unui bombardament
aerian al Statelor Unite, care viza rafinăriile din jurul
Ploieștiului, controlate de nemți.
Pentru început, în vara anului 1943, Înaltul Comandament al
Statelor Unite ale Americii a desemnat „44 Bombardament Group”,
pentru a organiza și îndeplini distrugerea rafinăriilor din
Ploiești. Acestea au fost filmate, în prealabil, de avioane de
spionaj, iar obiectivele care urmau să fie distruse au fost
marcate.
Pe de altă parte, americanii aveau mari probleme cu piloții în
vara anului 1943. În urma marilor pierderi suferite în bombardarea
Germaniei, majoritatea piloților erau demotivați. Pentru a-i
destinde, armata l-a trimis special din Hollywood pe un actor la
modă în acea epocă, Tex McCrary.
Acesta a realizat un „show” pentru relaxarea piloților ce
urmau sa plece în misiunea respectivă. Pentru o motivație
suplimentară, oficialii din Armata SUA au prezentat și un film care
începea cu o femeie goală, iar Tex McCrary le-a spus că vor avea de
a face cu o țintă asemenea unei fecioare virgine, deoarece
Ploieștiul nu a fost niciodată bombardat.
De asemenea, piloții au fost informați că apărarea antiaeriană
română este la pământ după lunga campanie din Rusia.
Tidal Wave
Pe 1 august 1943 a fost declanșată misiunea în care au zburat
178 bombardiere grele B-24 Liberator. Acestea au pornit de la
Benghazi, Libia și au atacat rafinăriile din jurul Ploieștiului, de
la altitudine joasă.
Rezultatul a fost dezastruos pentru americani: au pierdut 53
de avioane în fața rezistenței anti-aerienei române și germane, 440
de soldați au fost uciși în luptă și alți 220 capturați. Mai mult,
la Ploiești nu s-a înregistrat „nici o reducere a producției de
petrol”.
Atacul a durat 50 de minute, timp în care avioanele americane
au lansat asupra Văii Prahovei 1.800 de bombe, producând moartea a
peste 200 de persoane și rănirea altor câteva sute.
Printre acestea au fost aproape 100 de femei-deținuți care au
pierit după ce un avion american s-a prăbușit peste pușcăria din
Ploiești, amplasată pe același loc în care este și acum, pe strada
Rudului.
Secretul operațiunii
Ploieștiul a trecut la limită pe lângă un dezastru care ar fi
putut să-l radă de pe fața pământului datorită curajului piloților
români, dar, mai ales, unui sistem defensiv antiaerian. Acesta
cuprindea, pe lângă bateriile antiaeriene, instalații militare de
ceață artificială. Datorită acestora, orașul și rafinăriile au fost
învăluite într-un fum opac care au pus mari probleme
americanilor.
Fumul de camuflaj făcea aproape imposibilă respirația, însă
ploieștenii fuseseră instruiți să respire, în caz de atac, printr-o
batistă udă.
Mai târziu, americanii au numit numind această zi „Sâmbăta
Neagră” iar Ploieștiul a devenit cunoscut între aviatorii americani
drept „cimitirul bombardierelor”.
Sursa: Observatorul Prahovean
Din categoria:Politica
