M-ascund în noiembre cu frunze cu tot ş-acopăr cu gândul că ţie ţi-e bine şi tâmpla, şi noaptea, şi visul necopt, ce am, ce mai sunt sau mai ştiu despre mine.

Pe-aici, câmp de luptă-ntre oameni şi ploi, sunt stări de asediu pe străzi şi în case, tăios urlă vântul ce-mprăştie-n noi tăceri refăcute din cioburi rămase