Dacă cunoașterea lui Dumnezeu nu produce în noi niciun fel de reverență, înseamnă că nu avem parte de cunoașterea Dumnezeului Scripturilor.
Întâlnirea cu Dumnezeul adevărat ne va conduce întotdeauna la un sentiment al propriei inadecvări, la o teamă sfântă și la doxologie (vom sfârși prin a ne închina Lui).
Nu există revelație a persoanei Sale din care să putem ieși cu capul sus, bravi, fără un sentiment de umilință și fără reverență.
El este mysterium tremendum et fascinans (misterul fascinant și cutremurător). În fața Lui ne „bucurăm tremurând” (Ps 2:11), pentru că El este cu totul altfel decât noi, din altă categorie, transcendent, suveran, sfânt.
De aceea, atunci când ni se deschid măcar puțin ochii și primim revelație, acestea vor avea efecte precum reverența, smerenia, închinarea, teama sfântă, pocăința etc.