Rezistența anticomunistă românească a fost o mișcare populară de luptă împotriva dictaturii comuniste şi a regimului de ocupaţie sovietic, activă începând cu anul 1944 și a durat timp de mai mult de treizeci de ani, unii luptători izolați rezistând efectiv până la mijlocul anilor ’70 .

În România, opoziția armată a fost prima și una dintre cele mai organizate forme de rezistență împotriva regimului comunist.

Respectul datorat adevărului istoric impune nevoia afirmării cu limpezime a faptului că această mişcare de rezistenţă antisovietică şi împotriva guvernării României de către un regim politic de sorginte sovietică, a fost o creaţie apărută pe fondul sentimentelor anti-sovietice şi anti-iudeo-bolşevice din România, sprijinită de Germania.

Când în martie 1944, Armata Roșie a invadat Bucovina de Nord, care la acel moment era o provincie a Regatului României, aliat celui de-al Treilea Reich, primul act de rezistență oficial a fost organizat de Marele Stat Major Român: un…