Am început cu toții un an nou, alte doisprezece luni în care ne-am promis unii altora că vom face mai mult, că vom încerca să ne concetrăm mai mult pe un anume scop. Ba chiar ne-am făcut liste lungi cu rezoluții, cu visuri, cu planuri pe care sperăm să ni le îndeplinim în 2019. Eu nu mi-am făcut niciun plan, nu am niciun vis special pentru noul an. Știu că vor fi zile frumoase și bune în acest an, dar sunt conștientă și de umbra zilelor mai mohorâte care vor fi și ele prezente. Este frumos să pășești într-un an nou cu visuri frumoase și nobile, cu planuri mari și îndrăznețe, dar totuși, să ne înarmăm și cu posibilitatea că noul an poate nu va fi unul așa de bun. Am citit câteva dintre postările unor persoane din lista mea și pentru unelee dintre ele anul 2018 a fost anul în care au aflat că suferă de o boală nemiloasă care nu are încă în leac, dar au pornit în 2019 cu speranța că poate acest an le va aduce vindecarea mult așteptată. Unii dintre noi ne-am pierdut un părinte, alții am trecut prin alte provocări. Mă gândesc de multe ori cât de mult admir omul.
Cu toate că de-a lungul anilor, de când existăm pe acest pâmănt, am fost supuși de nenumărate ori unor pierderi, atrocități și greutăți imense, totuși, întotdeauna-noi, oamenii, am trecut prin orice. Am trecut de la moarte la viață în multe cazuri. Am suferit dureri fizice de nesuportat, dar am trecut și prin văi adânci de dureri sufletești. Și totuși... am reușit. Am auzit povești impresionante ale unor oameni care au trecut prin foc.. și au trăit. Ai supraviețuitori ai Holocaustului, care ani de zile au fost hrăniți zilnic cu aceeași zeamă goală, care lucrau ca roboții, care au umblat prin pădurile înghețate ale Europei iarna timp de câteva săptămâni în picioarele goale... și care au supraviețuit. Omul este capabil să suporte extrem de mult. Părem uneori că suntem slabi, dar habar nu avem cât de mult putem duce. Desigur, toate greutățile fizice și psihice își lasă amprenta asupra noastră. Unii ne vom îmbolnăvi pe baza unei dureri emoționale, a unui stres. Avem o limită.. nu suntem invicibili. Dar suntem puternici.
Anul 2019. Nu știm dacă vom apuca 2020. Poate dacă am ști data morții noastre, am trăi diferit. În acest an nou, în care ai intrat cu multe așteptări frumoase, eu îți dau un sfat: nu risipi zilele, ci caută să-ți investești timpul făcând ceva util. Nu trebuie lucruri grandioase să faci, nu e nevoie să ajungi pe vârful muntelui. Privește în jurul tău și fii alături de ai tăi. Dedică-te lucrurilor care rămân mai mult decât acelor care sunt ca un puf de păpădie.
Image: Pinterest