eşti mangâierea ce-ţi aştern pe pleoape,
eşti visul ce-l rostesc prin şoapte
şi dorul ce mi te străbate.
În ruga mea de fiecare zi,
eşti felul meu de-a mulţumi,
eşti sufletul ce-l pot iubi
şi numele ce-l vreau rosti.
În ruga mea de dimineaţă,
mă umplu iaraşi cu speranţă,
că-ţi este bine-acum in viaţă
şi nici un rău nu te agaţă.
În ruga mea de fiecare clipă,
eşti răsăritul zorilor ce se-nfiripă,
amiaza zilelor de pace plină
şi blânda inserare de lumină.
