După încercarea de a redresa bugetul prin taxa de solidaritate și impozitul de cifra de afaceri, Guvernul pare să își fi găsit în sfârșit un adversar pe măsură, pe care îl poate învinge, pentru că acesta nu știe să riposteze. Persoana cu dizabilități.

OUG 60 publicată duminică în Monitorul Oficial, în ciuda avizului nefavorabil primit în Consiliul Economic Social, organ consultativ al guvernului, și trimisă comisiilor de lucru din parlament într-o controversată ședință extraordinară a camerelor parlamentului, lasă peste noapte fără loc de muncă peste 2000 de persoane cu handicap.

Mai grav e că aproape întreaga presă a prezentat știrea ca pe una pozitivă, păcăliți de comunicatul de presă emis de Guvern.

Aproape nimeni nu a sesizat că de fapt intenția guvernului e cu totul alta decât mărirea indemnizațiilor de handicap, anume suspendarea unei facilitați fiscale oferită angajatorilor care au peste 50 de angajați, pentru achiziționarea de produse și servicii de la unități protejate și prin aceasta, indirect, disponibilizarea celor 2000 de persoane cu dizabilități angajate in aceste unități protejate, ale căror salarii nu vor mai putea fi suportate fără o sursă de finanțare.

Unitățile Protejate sunt structuri de ocrotire și încadrare în muncă a persoanelor cu handicap, în care, în ultimii 10 ani, peste 2000 de persoane cu handicap și-au găsit un loc de muncă protejat, au reușit sa devină independenți.

E adevărat că, ajuns la mâna băieților deștepți, conceptul de unitate protejata a ajuns de multe ori un instrument de îmbogățire pentru oportuniști (e vorba cu precădere de persoane politice care au tras adevărate tunuri în acest sens, mai ales prin colaborarea cu instituții de stat în baza Legii 448/2006).

E la fel de adevărat ca personalități politice sau nepolitice au ajuns direct sau prin interpuși să facă afaceri de milioane de Euro pe an având ”unitate protejată” cu o singura persoană cu handicap angajată, și aia cu o fracțiune de normă.

Dar în același timp, au existat și oameni de bine, care au folosit această lege în interesul persoanelor cu handicap. E vorba de cei care au înființat Unități Protejate adevărate, au angajat 10, 20, 30 de persoane cu handicap și le-au găsit de lucru pe măsura abilitaților lor. Ei sunt cei care au creat locuri de muncă protejate pentru cea mai mare parte din totalul de 2000 de persoane cu handicap care lucrează în Unități Protejate.

In 2006, Legea 448, cerea companiilor, instituțiilor publice sau private cu peste 50 de angajați fie să angajeze persoane cu handicap în procent de minim 4% din totalul angajaților sau de sa plătească lunar către bugetul de stat o sumă egală cu jumătate din salariul minim aferent persoanelor cu dizabilități pe care nu le-au angajat, așa-numitul fond pentru persoane cu dizabilități. În același timp legea permitea o a treia opțiune, anume de a folosi sumele din fondul pentru persoane cu dizabilități pentru a face achiziții de la unități protejate. În acest fel, fără nici o implicare financiară de la buget, Unitățile Protejate obțineau finanțare prin comercializarea de produse si servicii. Observați vă rog că efortul de la bugetul de stat pentru înființarea sau finanțarea acestor structuri a fost de la început zero. Banii veneau de la angajatori publici sau privați cărora li s-a impus angajarea de persoane cu handicap, plata unei taxe sau colaborarea cu unitățile protejate.

In 2017 după o serie de alocări bugetare neinspirate, guvernul observă că fondul pentru persoane cu dizabilități colectat la bugetul de stat, a scăzut de la un an la altul, pentru că, firește, orice contribuabil (chiar și instituțiile publice) preferă să achiziționeze un produs sau un serviciu de care are nevoie, decât să plătească niște sume benevol la buget, atâta timp cât legea ii dă voie, bașca unii angajatori poate chiar au responsabilitate socială și văd în unitățile protejate o formă de integrare socială pentru cei cu dizabilități.

Si atunci guvernul face un calcul scurt. Din 700.000 de mii de persoane cu handicap sunt angajate in unități protejate doar 2000, adică sub 0.3%. E prea puțin….

Soluția cinică găsită de guvern este dublarea obligației către angajatorii cu peste 50 de angajați. Si scoaterea facilitații fiscale de achiziționare din acești bani de la unități protejate.

Transcris în cifre înseamnă peste 2 miliarde de lei la buget în loc de un sfert de miliard anul trecut. Genial nu?

Mai puțin genial este cinismul cu care guvernul aruncă în șomaj cei 2000 de angajați cu dizabilități ignorând cu desăvârșire soluțiile propuse de Unitățile Protejate care rămân astfel fără nici o sursă de finanțare.

Soluții pentru a împăca și bugetul și cele 2000 de persoane cu dizabilități există, desigur. Trebuie doar să le cauți, sau măcar să le asculți când îți sunt prezentate în ședință de guvern:

Din fondul pentru persoanele cu dizabilități dublat acum prin OUG 60, măcar 25% ar putea beneficia în continuare de facilitatea fiscală de achiziție de la unități protejate, pentru că e o sursa de finanțare a acestor ONG-uri fără de care nu vor rezista. Impactul bugetar ar rămâne de 1.65 miliarde de lei care merg direct la buget.

În plus, pentru a elimina băieții deștepți din ecuație, condițiile pentru a deveni sau a rămâne unitate protejată pot fi înăsprite, astfel încât numai cei care urmăresc interesul persoanelor cu handicap să beneficieze de această formă indirectă de finanțare. Unitățile Protejate au propus ca procentul să crească de la 30% la 50% persoane cu dizabilități din totalul personalului în unitatea protejată. De asemenea au propus un număr de minim 5 persoane cu handicap angajate în fiecare unitate protejată.

Toate aceste propuneri aduse în ședința Consiliului Economic Social, care de altfel au motivat avizul nefavorabil primit de proiectul de OUG in CES, au fost cu câteva ore mai târziu ignorate cu desăvârșire.

Iar guvernul e decis din pix destinul a 2000 de persoane cu dizabilități. Pierderea locurilor de muncă, trimiterea in șomaj, revenirea la statutul de asistați social din care abia ieșiseră.

Scriu cu lacrimi in ochi aceste rânduri, eu însumi fiind angajator pentru 16 persoane cu handicap lângă care trăiesc de 10 ani ca într-o a doua familie, și de care, dacă ordonanță rămâne așa, va trebui să mă despart. Atât de cei 16 cât si de alți 15 colegi care au fost personal de suport, asistenți sociali, traineri pentru persoanele cu handicap. De o săptămână umblăm ca fantomele prin sediu așteptând să ne deșteptăm dintr-un coșmar. Știți de ce? Pentru că noi nu am greșit cu nimic. Tot ce am făcut a fost pentru interesul persoanelor cu dizabilități. Si am ajuns sa ne fim indispensabili unii altora. Iar de o saptamană, acest vis frumos din care nu ne-am îmbogățit decât sufletește, s-a transformat într-un coșmar din care nu ne mai trezim.

Știți cine nu plânge? Politicianul care si-a făcut „unitate protejată” cu un sfert de angajat, a vândut de milioane de euro în baza acestei legi către instituții de stat. El nu plânge, pentru că el nu a visat…,a furat. Iar noi plătim la decizia altui politician cinic care pentru suma potrivită la buget vinde destinele pierdute ale unor OAMENI.

Întreb si eu…cine ar trebui sa protejeze „unitatea protejată”?