Camping în terenul celei mai faimoase închisori „abator” din Siria, la nord de Damasc, cucerind holurile spitalelor și morcilor pline, rude disperate caută persoanele dispărute din Siria.
Făcând fotografii, cărți de identitate și capturi de ecran cu imagini vechi, familiile celor înghițiți în închisorile notorii ale regimului și sistemul judiciar se îngrămădesc la oricine cred că ar putea face lumină asupra locului celor dragi.
Peste o jumătate de secol de guvernare brutală a regimului Assad, care a culminat în treisprezece ani de război civil, a fost marcată de arestări în masă, dispariții forțate, crime extrajudiciare și execuții care au dus la zeci de mii de dispăruți.
Mulți au ajuns în diferitele închisori dure și izolate ale Siriei, precum Saydnaya, supranumită „lagărul morții”. Situată la 30 km nord de capitala Damasc, Amnesty International a descris-o drept destinația finală atât pentru protestatarii pașnici, cât și pentru cei care dezertau din armată.
După ce imagini s-au răspândit în toată țara în care rebelii au luat cu asalt complexul și au eliberat deținuții duminică, familiile din întreaga Sirie și-au folosit ultimul combustibil pentru a conduce la renumita închisoare în căutarea celor dragi.
Neavând unde să meargă, mulți dorm pe saltele în afara complexului înfiorător, care este plin de ape uzate și de puținele bunuri ale deținuților. Unii sapă cu mâinile sau încearcă să doboare ziduri, urmărind zvonurile despre închisori subterane și celule secrete.
În strâns cu fotografii și cărți de identitate, familiile celor înghițiți în închisorile notorii ale regimului și sistemul judiciar caută unde se află cei dragi (AP)
„Te rog, încerc să-mi găsesc fiul Enad, care a dispărut acum 12 ani”, plânge o femeie, apucându-mă de braț. Un alt bărbat, Zakaria, el însuși fost deținut, strigă: „Șapte din familia mea sunt dispărute. Fotografiile lor sunt în înregistrări aici, la închisoare. Trebuie să fie aici.”
Un bărbat care stă în spate, ținând în mână un pachet de acte de închisoare cu nume scrise pe ele, spune că nu-și găsește cumnatul, care a dispărut după ce a participat la un protest în provincia sudică Daraa în 2011. Prietenul său, încercând să da un sens a ceea ce pare a fi o hartă a închisorii, spune că și-a pierdut propriul frate în Daraa trei ani mai târziu; ieșise să cumpere o canistre de gaz și nu se mai întorsese niciodată.
Comisia Internațională pentru Persoane Dispărute (ICMP) a declarat că se crede că cel puțin 150.000 de persoane sunt date dispărute din cauza conflictului din Siria și că familiile s-au reunit deja după răsturnarea uluitoare a lui Bashar al-Assad în weekend.
Organizația interguvernamentală globală a strâns deja date de la peste 76.200 de rude ale persoanelor dispărute, care au raportat 28.200 de cazuri și au primit rapoarte despre 66 de gropi comune.
Acum este momentul, spune grupul, ca lumea să-și coordoneze tehnologia genetică și a bazelor de date pentru a găsi dispăruții Siriei.
„Pentru ca justiția să prevaleze în Siria, trebuie luate măsuri acum – în mijlocul evenimentelor prezente – pentru a proteja dovezile”, au adăugat ei, implorând ca locurile în care au avut loc execuții și alte încălcări ale drepturilor omului să fie tratate ca scene ale crimei. „Trebuie să fie sigilați și, în timp util, examinați pentru a proteja adevărul și a-i aduce pe cei responsabili de crime în fața justiției”.
Comisia Internațională pentru Persoane Dispărute (ICMP) a declarat că cel puțin 150.000 de persoane sunt date dispărute din cauza conflictului din Siria (AP)
Din păcate, nu a fost cazul la Saydnaya, unde familii furioase și disperate stăteau înconjurate de camere CCTV distruse, ecrane de supraveghere și computere centrale și hard disk-uri mutilate.
„Au luat 40 de ecrane de lucru și unități de stocare doar pentru a acoperi Bashar al-Assad și criminalii săi”, spune Wali Subhi Nassar din Alep, plângând lacrimi de frustrare.
„Acum aproximativ o lună, un soldat m-a informat că fratele meu se afla în Saydnaya. Acum, acel soldat a dispărut și orice contact cu el a fost complet întrerupt.
„Vom continua să urmărim acești criminali până la capăt. Nu le-am ținut ură și nici nu am purtat vreo armă în viața mea, dar acum îi voi vâna”, spune el în timp ce un alt bărbat încearcă să-l consoleze.
Familiile care au renunțat la închisoare inundă spitalele din apropiere, precum Al-Mouwasat, pentru a găsi indicii despre rudele lor dispărute. Auzind relatări despre prizonieri torturați atât de rău, încât și-au uitat numele și și-au pierdut mințile, ei aleargă printre camerele persoanelor rănite, cerșind asistentele și medicii pentru vești despre oricare dintre cei eliberați din închisoare. Ei ies dintr-o cameră de la etajul al patrulea, unde doi bărbați sunt tratați pentru răni prin împușcătură și tortură după ce au fost eliberați din închisorile din Homs și Damasc – doar pentru a descoperi că au fost deja revendicați de familiile lor.
Alaa, o mamă de șase copii, este una dintre puținii norocoși: își alăptează soțul, Muhammed, 38 de ani, unul dintre cei doi bărbați tocmai fusese eliberat duminică din Saydnaya care zace inconștient lângă ea.
La Saydnaya, familii furioase și disperate stau înconjurate de camere CCTV distruse, în timp ce oficialii lui Assad au spart totul în timp ce fugeau (AP)
Familia a fugit inițial în Liban, dar s-a întors în Siria în 2014, deoarece nu aveau bani, mâncare sau școală pentru copiii lor. Soțul ei a fost imediat înrolat în armata lui al-Assad, dar a încercat să dezerteze de mai multe ori. În urmă cu opt luni, el a fost în cele din urmă transferat la Saydnaya.
Acolo, spune Alaa, a fost torturat grav și în cele din urmă împușcat în umăr, în timp ce regimul se retrăgea.
„Nu m-au lăsat niciodată să-mi văd soțul. Mă torturau de fiecare dată când ceream să-l văd”, spune ea în lacrimi. „Când am auzit că a fost eliberat, am început să plâng, împreună cu copiii. Copiii mei plângeau și erau fericiți că tatăl lor fusese eliberat.”