Chiar de plâng și cerșesc îndurare,

Când speranța și frica de-apus

În egală măsură mă doare.

Te-ai ascuns în celula de lut

Și mă-ndemni ba spre zbor, ba-n cădere,

Necătând la suspinul meu mut

Și la șoapta ce-n râsul tău piere.

Mă impui să mă nasc și să mor,

Să mă pierd ...