Am inceput sa treia saptamana de izolare acasa.Vremea nu e prielnica, a inceput sa ninga si confundam fulgii cu petalele de flori ce zboara debusolate din copacii abia treziti de primavara. Cumva tristi privim pe geam... pana si puisorii care piuiau veseli zilele trecute azi stau zgribuliti in locsorul lor, cautand caldurica.Privim in jur si ne bucuram ca vedem si observam natura, departe de oras si de strazile gri si umede. Nu am mai fost in oras de 2 saptamani! Nu ne plangem, ca ne place la noi acasa. Muncim, dar ne si bucuram de clipele petrecute in familie. Mereu am fost recunoscatoare ca suntem sanatosi, si acum parca ma uit spre cer si multumesc si mai mult! E important sa ramanem acasa, izolati de restul lumii, desi suna ciudat.Prietenii care locuiesc in oras imi povesteau ca au iesit la prima ora sa isi plimbe animalul de companie si s-au intalnit cu 2- 3 oameni in cele cateva minute petrecute afara, si aveau sentimentul de neliniste incercand sa ii ocoleasca. Parca ne gandim c