Traim zile nu tocmai unicat daca ne uitam chiar la istoria
recenta a acestui popor, dar zile dureroase, intrucat am ajuns sa
imi fie lehamite de natia asta, de oamenii bagati pana peste cap in
mizerii, de tupeul rar intalnit la un popor si de mojicia
asa-ziselor autoritati care au fost alese de curand sa vegheze la
linistea acestui stat.
Imi e rusine ca m-am nascut aici (nu a fost alegerea mea) si
consider ca nu e drept sa suferi doar pentru ca ai venit pe lume
intr-o anume tara si nu in alta, nu e cinstit ca cei mai mari
delincventi sa decida pentru tine (chiar daca ei au fost alesi prin
vot democratic).
Parca nu mai traim in democratie, parca suntem pe plantatia pe
care stapanul hotaraste absolut tot, parca nu suntem auziti, nu
suntem vazuti, suntem multi, dar singuri.
Aceasta tara a ajuns un haos din care cu greu se va iesi, o
gaura neagra care absoarbe treptat orice farama de bun simt, de
omenie si de interes.
Rusine acestor autoritati mafioate care afunda un
popor.
CEDO nu ar trebui sa isi arunce privirea numai la cei inchisi
pentru ca noi, cei din afara inchisorilor, cei aparent liber,
suntem mai abuzati si mai suferinzi din cauza acelorasi
politicieni...