Scandalul Bîstroe se mărește pe zi ce trece. Săpăm la el din ambele părți. Ministerul Transporturilor, cel care l-a declanșat, a fost dat în vileag cu plimbarea hîrtiilor. Ministerul de Externe a tăcut în legătură cu acordul dat Ucrainei. Ministerul Mediului a așteptat ca valul enervării să se apropie de el pentru a recunoaște că în noiembrie 2022 a semnat cu Ministerul Mediului din Ucraina un Acord pentru punerea în aplicare a Convenției Espoo. Ucrainenii au transmis și ei diverse informații, încercînd să se așeze cît mai confortabil în acest dosar.

Canalul Bâstroe/Ucraina le dă voie românilor să facă măsurători

„Pentru prima dată în timpul independenței Ucrainei, pescajul care trece prin Canalul Bîstroe a crescut de la 3,9 la 6,5 m. Este o mare oportunitate pentru capacitatea fluviului Dunărea și pentru cifra de afaceri a porturilor de export. Continuăm să dezvoltăm clusterul portuar dunărean împreună cu partenerii noștri europeni”, (postare a Ministerului Infrastructurii al Ucrainei)

Premierul Nicolae Ciucă a sărit și el. Mai întîi, ca orice aerian, a fost surprins și revoltat. Mai apoi, s-a domolit. „Se discută și se caută lămurirea datelor legate de ceea ce s-a întâmplat pe canalul Bâstroe. Totodată, există și o implicare a Comisiei Europene, care în perioada imediat următoare va veni să discute cu ambele părți”, a spus Ciucă deși avea informații că ucraineni au dragat mai mult decît era convenit. („Există date și informații că s-a dragat mai mult decât era agreat și anume 3,5 metri adâncime”).

În același timp, sunt mai multe declarații care arată că autoritățile române nu au încă habar pînă la ce adîncimi și pe ce distanțe au dragat ucraineni.

Parcă ar fi făcut-o după miezul nopții și numai cu lingurița!

Expertul Adriean Pârlog a sintetizat un capitol din istoricul problemei :

„Inițial, Canalul Bîstroe a fost folosit, în special în scopuri militare de Marina Militară a URSS și, datorită importanței militare scăzute, în timp a fost neglijat de Moscova, ajungând a fi colmatat de aluviuni. După apariția noului stat Ucraina, Kievul a dorit să aibă acces la sistemul fluvial de navigație european, care, din perspectiva tranzitului naval înspre și dinspre Marea Neagră, prevedea, exclusiv, utilizarea canalului Sulina. Autoritățile de la Kiev, care doreau și înființarea unei flotile militare la Dunăre au decis reoperaționalizarea canalului în discuție, lucru care s-a realizat începând cu anul 2004, cu toată opoziția de atunci a României, care a invocat pericolul pe care lucrările de adâncire și construcția unui dig pe malul ucrainean al brațului Chilia îl prezentau pentru ecosistemul sensibil al Deltei Dunării. Ucraina a continuat proiectul său investițional până în anul 2009, de când canalul a putut fi operat de nave cu pescaj redus, de sub 3,9 metri”.

De ce n-a apelat România la o comisie de anchetă similară celei din 2006, folosind astfel o prevedere clară din Convenția Espoo. Aceasta prevede:

„Dacă părţile nu se pot pune de acord asupra probabilităţii producerii unui impact transfrontalier negativ semnificativ, oricare dintre părţi are dreptul să supună chestiunea unei comisii de investigații, conform prevederilor Anexei nr. IV a Convenției, pentru ca aceasta să se exprime asupra probabilităţii apariţiei unui impact transfrontalier negativ semnificativ, în cazul în care nu au convenit asupra unei alte metode de rezolvare a problemei”.

Greu de răspuns. Din cauza invaziei ruse? De teama presiunilor externe? Ce importanță a jucat în dosar acordul dat de parlamentul României în 2005 privind înființarea unor baze militare în Delta Dunării? Are legătură acest scandal politic, diplomatic și de mediu cu decizii strategice? Europa Liberă zice: „Documentul intitulat „Black Sea Security Act of 2022” a fost introdus în Senat vara trecută de senatori din ambele partide – Republican și Democrat – și a fost adoptat în decembrie de Comisia pentru Relații Externe a Senatului SUA, spune Europa Liberă”.

Eventuale amănunte pot fi deduse și din comentariul semnat de doi experți americani într-un material publicat de Iulia Joja, directorul programului pentru Marea Neagră al Middle East Institute, organizație cu sediul la Washington, împreună cu fostul ambasador al Georgiei în SUA, Batu Kutelia. Cei doi, citați de Flux 24, invocă găsirea unor soluții de eludare a cadrului strict al Convenției.

„Dacă Convenția de la Montreaux nu poate fi anulată sau modificată, o flotă NATO ar putea opera sub pavilion românesc”. Dar, adaugă autorii analizei, ar trebui, de fapt, ca Statele Unite să ia în considerare o a patra bază în care forțele sale să fie prezente, pe lângă cele de la Mihail Kogălniceanu, Deveselu și Câmpia Turzii.

Aceasta a patra bază cu o componentă maritimă în Delta Dunării „ar necesita o investiție din partea Statelor Unite – și contribuții din partea aliaților săi – într-o flotă mică, flexibilă a Mării Negre, cu componente de apărare și supraveghere aeriană”.

Există mai multe informații care trimit la adîncimi mai mari ale acestui scandal. Posibilitatea amplasării unei baze în Delta Dunării este una dintre ele. Dar și cea mai puțin discutată în România.

Tot balamucul politic pare a ascunde acest lucru. Scandalul se pierde în detalii, declarații și acuze pentru a evita o abordare clară a acestui fapt. Ne paște sau nu încă o bază militară în România?

Tot scandalul Bîstroe devine din ce în ce mai adînc și mai plin de ape tulburi. Un singur lucru este clar. Că transparența politicienilor români ține mai degrabă de o anume orbecăială. Iar comunicarea președintelui României cu țara este colmatată total.

CORNEL NISTORESCU /http://cotidianul.ro/