Veterinarul Un alt om deosebit, rudă, de asemenea, cu soțul meu, este nenea Ionică, veterinarul satului. O boală cumplită i-a curmat viața. Repede. Dureros, pentru el și pentru noi toți. Pentru oameni, dar și pentru cele care nu cuvântă. Omul care și-a dedicat întreaga viață animăluțelor și mari și mici din satul lui de baștină, și în plus și din câteva sate alăturate. A apărut în visul meu și mi-a spus că acum îngrijește un cațeluș care are o lăbuță rănită... Ce am înțeles? Că și dincolo de moarte își duce vocația mai departe... Cine l-a omorât? Un alt unchi, altă poveste... Avea o funcție importantă în oraș. Putere decizională, un loc de muncă la care foarte mulți râvneau. Într-o după-amiază fatidică urca scările în grabă, la birou. Cu telefonul la ureche. Așa l-a prins ”moartea”. Stop cardiac. S-a prăbușit pe asftaltul rece al clădirii unde lucra. Să fi fost acela telefonul care a provocat str...