... De câte ori privesc rodia, pe masă, în panerul cu fructe, sau expusă în vreo vitrină, îmi amintesc de Anardana. Ea era o rodie adevărată, cu ochii care râd, cu irizări roşiatice ale obrazului şi gust acrişor, cel mai dulce acrişor gust. Am înţeles cu greu că rodia este un fruct deosebit, pentru că în foamea-mi permanentă de frumos, m-am aruncat încercând să muşc din ea... Anardana mi-a pus degetul pe nas atenţionându-mă:

- Nu sunt măr să muşti din mine deşi am parfumul culorii lui!

- Nu sunt portocală, să mă desfaci felie cu felie, deşi am şi eu aroma soarelui!

- Nu sunt strugure, să-mi iei boabele grămadă, deşi am şi eu bobiţe!

- Nu sunt răsărit de soare deşi sunt rodul lui!

- Nu sunt un fruct obişnuit, nu te poţi înfrupta din mine... o rodie e un cadou pe care trebuie să-l primeşti aşteptând, cuminte, să te saturi. Se desface uşor şi-