Parfumul și seducția sunt inevitabil legate intre ele: parfumul a fost creat pentru a incita și pentru a crea emoție. Pentru a seduce.
Atracție irezistibilă, captivare, încântare, tentație, ademenire, amăgire, cucerire, delectare, desfătare, fascinare și fascinație, fermecare, magie, încântare, subjugare, vrăjire. Atâtea definiții, aparent prozaice, și tot atâtea anume de parfumuri create cu artă, menite să aducă fericire. Pentru că parfumul este o eficientă armă a seducției. Mirosul e un simț teribil de important, major în apropierea dintre oameni. Parfumul a fost creat încă din antichitate pentru a seduce, pentru a naște intimitate și a apropia, pentru a experimenta aromele cu toate cele cinci simțuri, inclusiv cel tactil. De la sărurile de baie, la uleiul aromat de corp și masajul cu loțiuni parfumate, până la contopirea totală cu miracolele artiștilor creatori de parfum bun (nu fragranțe, niciodată să nu-ți pângărești corpul cu parfum prost), de la inspirarea miresmei unui trandafir roz și până la a deveni zeitate înmiresmată, așa cum n-ai mai fost niciodată până acum, e o întreagă artă, iar parfumul face parte din ea. Culturile antice erau incomparabil mai bogate și mai inventive decât epoca modernă, când arta parfumării, apreciată și folosită mai mult de elite (inclusiv intelectuale), e ignorată adesea de omul prea grăbit, lipsit de o anume educație, sau poate prea indiferent, lipsit de dorință sau, pur și simplu, de posibilități materiale pe care nu poate sau nu se străduiește să le depășească. Să aruncăm o privire rapidă, cu siguranță insuficient concentrată, dar obiectivă și documentată, către timpurile dominate de pasiuni, amoruri devenite celebre, regate cucerite prin atracție irezistibilă, în care arta seducției era ridicată la rang de politică de imperiu. Să privim către personalitățile care au schimbat istoria și datorită parfumului, folosit cu succes în arta seducției.

Istoria parfumului este aproape la fel de veche ca cea a umanităţii, datând încă din preistorie. Cu siguranță că și seducția își are originile de când e omul pe lume. Omul primitiv ardea răşini aromate pentru incantaţii. Astfel, rămânea și el parfumat, atrăgând, incitând. Descoperirile arheologice au scos la lumină vase din perioada preistorică, în care urmele de uleiuri aromatice extrase din plante și rășini arată categoric preocuparea omului preistoric pentru arome.

În Mesopotamia Antică a existat şi primul parfumier, o femeie pe nume Tapputi, care utiliza uleiuri, flori şi plante, dar și smirnă sau chiparos, pe care le combina şi în urma distilării obţinea uleiuri aromate. Cei mai bogați oameni, femei și bărbați, foloseau acest parfum ”pentru a atrage atenția asupra lor”, scriu istoricii.

Cleopatra i-a sedus pe cei mai puternici bărbați ai timpului său, fără a fi o mare frumusețe, dacă e să-i credem pe istorici. Dar Kyphi era parfumul său personal, care tulbura Roma, pe Cezar, pe Marc Antoniu, pe orice bărbat sau femeie din preajmă. Plutarh scria că acest “Kyphi” era un amestec de miere, vin, planta henne, smirnă, diferite rădăcini aromate, lemn de trandafir, trestie parfumată, crocuși, macriș, boabe de ienupăr, cardamon, nard, crin, lotus, fistic, mentă, scorțișoară, canabis, tămâie, ierburi, cedru etc. Tot istoricului antic Plutarh adăuga că celebrul Kyphi “are puterea de a adormi un om și a-l face sa aibă vise plăcute, sau de a-l relaxa, dar mai ales de a-i alunga grijile zilnice și a-i aduce pacea”. Folosit exclusiv în formă solidă, ca unguent puternic parfumat, asemeni îndemnurilor minunatei Coco Chanel câteva milenii mai târziu, Cleopatra folosea Kyphi în toate punctele unde dorea să fie sărutată. Uleiurile esențiale ale Egiptului antic erau arme ale seducției, poate mai puternice decât însăși frumusețea și aurul, care îi atrăgeau mult pe oamenii antichității, dovadă că celebrele jafuri de morminte faraonice din piramide aveau ca scop și găsirea uriașelor recipiente din alabastru, care adăposteau uleiuri esențiale de smirnă, nard, tămâie, galbanum (o rășina aromatică din Orientul Mijlociu, renumită pentru tenta ei amăruie și mirosul verde), scortișoară, lemn de cedru, boabe de ienupăr, toate păstrate în perfectă stare.

Grecii antici ajunseseră la subtilități incredibile în arta parfumării. Pentru fiecare parte a corpului foloseau un alt ulei aromat. Uleiul de trandafiri, un afrodisiac superb, se aplica pe gât, la baza coloanei vertebrale și pe decolteu. Pieptul era parfumat cu ulei de palmier, iar gambele și tălpile se parfumau cu uleiuri calde și sti­mulante de santal sau scorțișoară. Pentru păr foloseau mirt, iar pentru mâini și brațe un minunat parfum de laur, măslin, crin și scorțișoară. După spusele lui Homer, zeii Olympului i-ar fi învăţat pe oameni secretele fabricării parfumurilor şi în mitologia greacă apar numeroase scene în care zeiţele sau nimfele prepară esenţe frumos mirositoare, folosite cu mare succes atât de zei, cât și de muritori, pentru seducția ridicată la rang de artă, după cum bine știți.

Vă puteți imagina, oare, o practică amintită de istorici, folosită în Ierusalimul antic, unde femei­le își turnau mir și balsam parfumat în încălțăaminte și ori de cite ori le ieșea în cale un bărbat atrăgător, se ridicau pe vârfurile picioa­relor, în asa fel încât parfumul putrenic și aromat atragea atenția asupra femeii?! Ei bine, așa procedau și se pare că practica dădea roadele scontate.

În practica indiană Ayurveda, pentru masaj se folosesc uleiuri esențiale, aplicate în punctele de acupunctură de pe corp, pentru a stimula meridianele energetice. Doctorul naturopat Indrani Maity, un celebru practicant Ayurveda, (cel care a infiintat Ultimate Rejuvenation Spa), ne sfăuiește: tâmplele trebuie masate cu ulei de nufăr pentru a reduce stresul, uleiul de trandafiri e recomandat pentru masajul decolteului și în zona inimii, pentru a inspira tandrețe și dragoste, iar uleiul de rozmarin și peppermint se aplica în spatele genunchilor (acea zona care controlează descărcările de adrenalină din corp și sistemul nervos) pentru energie și clarviziune.

Primul parfum modern a fost ” Eau de la reine de Hongrie” (Apa Reginei Ungariei), creat în 1370. Regina Elisabeta a Ungariei a fost cea care a cerut crearea esenţei şi cea care a dat numele parfumului rămas în istorie. Legenda spune că parfumul a fost cerut de regină pentru a-l seduce pe regele Poloniei, cu care ulterior s-a şi căsătorit. Eau de la reine de Hongrie reprezenta un amestec de esenţe de rozmarin și alte câteva plante. A dat roade acest prim parfum modern, care are aproape 700 de ani vechime! Regina a devenit Elisabeta a Poloniei, iar dragostea dintre cei doi soți regali a rămas nealterată.

Nu se putea ca Renașterea, apărută în minunata Italie, să nu aducă cu sine mari seducători și superbe femei elegante și iubite. Veneţia şi Florenţa erau capitalele parfumurilor, iar moda parfumării în scopul seducerii era deja stăpânită de femei și bărbați, deopotrivă. Parfumierii combinaseră reţete şi formule adunate din toată lumea. Celebra familie florentină Medici a rămas în istorie nu doar pentru că membrii săi, mari mecenați ai artelor, au sprijinit mari sculptori, arhitecți, pictori și poeți, ci și pentru dragostea faţă de esenţele înmiresmate. Despre Caterina de Medici se spune căavea o adevarată obsesie pentru parfum. A avut un parfumier personal, Renato din Florenţa (cunoscut și ca Renee Ruggeri), care i-a creat celebrul parfum din ambră cenușie, contribuind enorm la succesul și celebritatea reginei.
Celebrul seducător venețian Casanova folosea zilnic o cremă de albire cu miros puternic de iasomie și un balsam pentru părul său lung și mătăsos, cu mireasmă de santal.

Și nu puteam povesti despre parfum și seducție fără să amintesc de Napoleon, o personalitate care a schimbat cursul istoriei definitiv, cu care începe, practic, epoca modernă în Europa, și care folosea doi litri de colonie pe săptămână. Napoleon a fost un mare fan al parfumurilor bune, iar cei doi litri săptămânali de colonie “Le Vainqueur”, parfumul său preferat, creat în anul 1795 de către François Rancé . Era un amestec superb de citrice, ghimbir, iasomie, iris, mosc şi ambră. Francois a realizat mai multe parfumuri pentru Napoleon Bonaparte, dar şi pentru iubita sa, Josephine. Să nu uităm de cele şaizeci de sticluţe lunare cu extract de iasomie care îi întregeau ținuta ireproșabilă, deoarece era un om extrem de curat, hainele îi erau perfect croite și înnoite periodic, fără cusur, iar palatul bine întreținut. Josephine, frumoasa creolă pe care a iubit-o întreaga viață și căreia i se spunea și ”Nebuna moscului”, adora la fel de mult parfumurile, moscul fiindu-i favorit. Nimeni nu contestă că a iubit-o și datorită parfumului, nu doar celorlalte calități. La 60 de ani după dispariția ei, în budoarul faimoasei Josephine parfumul de mosc încă se mai păstra și putea fi simțit de către locuitorii palatului.

Creatoarea Maria McElroy a imaginat parfu­mul Aroma M, un ulei japonez foarte aromat. Se știe că aceste opere de artă în mișcare, care sunt gheișele, nu obișnuiau să-și parfu­me­ze pielea, dar se revanșau parfumându-și din abundență ki­mo­noul. În încăperi, ardeau bețișoare aromate, creând astfel o aură atrăgătoare și seducătoare. Când au in­ceput sa folo­seas­­­ca parfumuri vestice, le-au adaptat ritualului lor de par­fumare, aplicând parfumul pe partea la­terală a gâtulu, considerată ca fiind cea mai seducătoare par­te a corpului unei femei, în cultura japo­neză, apoi părul, parfumat destul de tare, pentru a păstra aroma timp îndelungat. ”Simțul olfactiv e stimulat continuu, purtătoa­rea își simte propriul parfum, ceea ce îi in­duce o stare de bine permanentă”, spune McElroy.

În 1921, parfumierul Ernest Beaux crea, la indicațiile lui Coco Chanel, prețiosul parfum care folosea pentru prima oară aldehidele. Numele lui: Chanel No.5! Legenda spune că No 5 nu a căpătat nici un rid şi nu a îmbătrânit deloc, fiind astăzi la fel de atrăgător şi feminin ca în ziua în care inspirata Chanel l-a ales. Ea avea obiceiul să spună:”O femeie fără parfum nu are viitor “, parafrazându-l pe Paul Valery. Peste câteva note de neroli, floare de portocal amar şi ylang-ylang, aldehidele C10, C11, C12 lasă parfumul să înflorească, amestecându-se cu iasomia de Grasse şi minunații Rose de Mai (trandafirii de mai). Santalul de Mysore, vetiverul şi Bourbonul îi îmbogăţesc aroma, făcându-l cremos şi pudrat, ca apoi că se topească în note de vanilie.
Numele legendarei Marylin Monroe se leagă indisolubil de seducție și de Chanel No.5. „Marilyn, ce porți în pat?” “Doar câteva picături de Chanel No.5!“ În 2013, la mai bine de cinci decenii de la dispariția starului, Chanel i-a adus un tribut uimitor: campania celebrei Case Chanel pentru parfumul No.5 a publicat materiale noi și pline de farmec. Relația dintre Marilyn Monroe și Chanel No.5 a demonstrat, odată în plus, că seducția poate începe cu un zâmbet superb, continuând cu un foarte feminin parfum, pe care l-a descoperit o frumoasă și pasională vedetă, care l-a apreciat public pentru prima oară. Marilyn n-a fost și nu va fi uitată niciodată, e nemuritoare, iar povestea ei de dragoste cu superbul parfum durează și azi.
Învăluită într-un adevărat ”scent of woman”, seducătoarea Marilyn pășește, în visele iubitorilor de cinema, în acorduri înmiresmate de Chanel No 5.

…………………………………….

Dragi condeieri, frumoasa temă de azi a fost aleasă de Ella.
Aș dori să ne întâlnim și în 7 mai, deci peste două săptămâni, deoarece un nou prieten și membru al clubului nostru, Radu Florin, din păcate fără blog…încă, dar cu cont pe facebook și cu niște cunoștințe uimitoare despre parfum, pasionat de tot ce ține de miracolul numit PARFUM, ne propune una din cele mai incitante și frumoase teme, care ar putea deschide o nouă tematică în șirul poveștilor noastre parfumate: Parfumul personajelor din romanul Moarte pe Nil de Agata Christie, după care s-au făcut mai multe filme, cea mai bună ecranizare fiind cea din 1978, cu Bette Davis, Mia Farrow, David Niven, Jane Birkin, Angela Lansbury, Peter Ustinov, Olivia Hussey, Maggie Smith, o ecranizare excelentă, în care jocul actorilor a fost completat de costumele perfect adaptate epocii. Plus machiaj și…parfum.
Tot în luna mai, aș dori să ne întâlnim cu o poveste nostalgică și frumoasă, propusă de Pandhoraa, numită Parfumul magazinelor de altă dată. Această întâlnire am ales-o pentru 21 mai.
După care avem examene și cred voi lua o vacanță de lucru, dar povestea va continua, avem teme frumoase. Baftă la examene să fie!
………………

(teaser)
Suntem în anii ’30. ”Moarte pe Nil” este considerat cel mai bun roman al Agathei Christie. Acțiunea se petrece într-o croazieră pe Nil, în Egipt și o are ca personaj principal pe moștenitoarea Linnet Ridgeway. Este perioada Art deco. Dar cum arătau personajele principale din Moarte pe Nil? Și, mai ales, ce parfumuri foloseau? Linnet Ridgeway este o tânără moștenitoare a imperiului financiar Ridgeway, are cam tot ce poate își poate dori o femeie: bogăție, inteligență, farmec. Linnet poartă parfumul Shalimar de Guerlain, creat in 1925, adăpostit într-un frumos flacon de cristal Baccarat. Shalimar este despre femeia anilor’20, îndrăgostită de libertate și visând la voiaje în Orient. Shalimar este un parfum aristocarat. Linnnet era îndragostită de Shalimar. Se știe că în ciuda lansării covârșitoare din Europa, franțuzoiacele nu l-au adoptat. În schimb, majoritatea americancelor sofisticate, așa cum este si Linette, îl aleg rapid după ce îl descoperă. …( un text de Radu Florin, restul în 7 mai, când sper să participați cât mai mulți, vă aștept)!

……………………….