SEMNUL DE FOC
Un timp lichid îmi spală trupul,
amintirile, destinul,
vezi, pe munţi se sprijină zăpezile, clipa...
Nu cred în laudele vagabonzilor, a generalilor,
a beţivilor, a vânzătorilor de ziare,
locuiesc un trup etern,
alături de o abisală înțelepciune.
Este o nouă formă de viață la marginea lumii,
cuvintele năpârlesc,
corpul se umple de retine ca de bube,
semn ca secolul asfințește,
copleșit de țipetele părinților,
zăpezi, timp, munți albaștri...
C Stancu ©
Foto: Imagine din Retezat