Sensul expresiei kainh. kti,sij în Galateni 6:15

Postat în Edu
la 02-02-2017 08:00
463 vizualizări

1. Argumentul paragrafului. Scurtă prezentare a contextului

J. B. Lightfoot a observat că Galateni 6:11–18 “însumează principalele teme ale epistolei”;1 Adolf Deissmann a insistat, în ceea ce priveşte epistolele lui Pavel în general şi Galateni, în special: “Ar trebui să acordăm o mai mare atenţie cuvintelor care încheie epistolele; ele sunt de o mare importanţă pentru înţelegerea Apostolului; în special, concluzia de la Galateni este remarcabilă”.2 Pe urmele lui Lightfoot, Deissmann şi Milligan savanţii au considerat că 6:11-18 constituie un rezumat al conţinutului epistolei. Totuşi,Hans Dieter Betz a considerat că 6:11–18 nu constituie doar un rezumat al epistolei, ci “ar trebui folosită ca o cheie hermeneutică pentru intenţiile autorului.”

Finalurile4 epistolor lui Pavel funcţionează asemenea cuvintelor de mulţumire ale scrisorilor sale, dar oarecum în direcţie opusă: în timp ce cuvintele de mulţumire aruncă o lumină asupra conţinutului care va fi discutat, finalurile surprind punctele esenţiale ale aceluiaşi conţinut. Finalul Epistolei către Galateni nu conţine salutări, nici expresii ale bucuriei, cereri de rugăciune sau doxologii – acest fapt reflectă relaţia tensionată dintre Pavel şi convertiţii săi, relaţie evidentă în întreg conţinutul scrisorii.

În acest paragraf apar totuşi elemente caracteristice stilului lui Pavel, cum ar fi “autograful” din versetul 11.5 În vv. 12-15 avem o secţiune disproporţionat de mare de propoziţii concluzive, care se focalizează pe principalele aspecte surprinse în conţinutul scrisorii. Secţiunea 12-15 nu exprimă bucuria sau mulţumirea, ci avertizarea. Aceste propoziţii funcţionează ca exhortaţii implicite. Punctul culminant al acestor afirmaţii este “binecuvântarea păcii” condiţionată din v. 16, care este urmată de avertismentul şi exhortaţia explicită din v. 17. Apoi, toate acestea se încheie cu obişnuita “binecuvântare a harului” din v. 18.6

În vv. 12-13, Apostolul Pavel îi condamnă pe acei iudaizatori, care “nu păzesc Legea”, fiind nesinceri; dorinţa lor era aceea de a evita persecuţia, şi de a se “lăuda”.

Aici este folosit verbul kaucavomai, care apare de 35 de ori în epistolele lui Pavel pentru a desemna fie o laudă îndreptăţită, fie o pretenţie greşită. Contextul este acela care stabileşte sensul expresiei şi este clar că în v. 13 verbul kaucavomai desemează o pretenţie neîndreptăţită. Iudaizatorii susţineau tăierea împrejur pentru a se pune la adăpost de persecuţia din partea evreilor necreştini.

În v. 14, Pavel pune în contrast lauda neîndreptăţită din v. 13, cu exultaţia sa dreaptă şi corectă.7 Un alt aspect subliniat în acest v. 14 este crucea lui Hristos; pentru Pavel, punctul central al Evangheliei creştine şi obiectivul proclamării creştine este “Hristos crucificat”. Prin metonimie, termini asociaţi precum “cruce” sau “moarte” au fost folosiţi de Apostolul Pavel pentru a prezentakhvrugma creştină fundamentală.8 Acest mod de a gândi face ca suplimentarea Evangheliei să fie de neconceput. „Crucea lui Hristos” constituie sfârşitul oricărei forme de legalism.

Rezultatul identificării cu “crucea lui Hristos”, al experimentării lucrării lui Hristos în viaţa cuiva, este descris de Pavel ca ejmoi; kovsmo" ejstauvrwtai kajgw; Kovsmw („lumea este răstignită faţă de mine şi eu faţă de lume”). kovsmo"(“lume”) nu desemnează aici nici lumea fizică, nici lumea umanităţii, nici lumea umanităţii păcătoase despărţite de Dumnezeu, ci, aşa cum explică Burton, “modul de viaţă care este caracterizat de avantaje pământeşti, privite ca obstacole în calea neprihănirii.”9 Creştinul nu trebuie, ca în unele religii orientale, să respingă relaţiile cu lumea fizică şi cu umanitatea în general; a fi identificat cu Hristos înseamnă să nu îţi mai laşi gândirea dominată de avantajele “pământeşti” sau “carnale”. Aceasta poate părea, la prima vedere, ceva teoretic dar Pavel explică în v. 15 ceea ce gândeşte.

V. 15 prezintă obiectivul lui Pavel din Epistola către Galateni şi constituie punctul focal al finalului acestei scrisori. El a vorbit despre motivaţia iudaizatorilor (vv. 12-13) şi despre crucea lui Hristos care constituie sfârşitul unui mod de viaţă dominat de avantaje lumeşti (v. 14). Acum, el aplică toate acestea la situaţia galatenilor, formulând esenţa poziţiei sale într-o maximă: ou[te ga;r peritomhv tiv ejstin ou[te ajkrobustiva, ajlla; kainh; ktivsi", “Nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu înseamnă nimic; ceea ce contează este o nouă creaţie”.

În ceea ce priveşte expresia kainh; ktivsi" („o creaţie nouă”), Betz notează: „conciziunea acestei expresii ne face aproape siguri că ea era cunoscută de galateni.”10Există dovezi că acestă declaraţie de la v. 15 era considerată proverbială în alte medii decât cele ale lui Pavel. Georgius Syncellus, un istoric bizantin, a scris o cronică enciclopedică intitulată Chronographia, în jurul anilor 806-808 d. Hr., care acoperă evenimentele de la crearea lumii până la domnia împăratului roman Diocletian. El notează că aceleaşi cuvinte apar într-o scriere numită Apocalipsa lui Moise (astăzi pierdută) şi presupune că Pavel citează aceste cuvinte în v. 15.

Se pare că v. 15 redă o maximă proverbială, care a circulat în anumite cercuri de gândire, bazându-se probabil pe elaborări iudeo-creştine timpurii ale speculaţiilor rabinice despre iubirea şi cinstirea „umanităţii”, aşa cum se găsesc în <Abot1.12; 4.1, and 6.1.11 Dacă această maximă era cunoscută de destinatarii scrisorii, putem presupune că Pavel o foloseşte pentru a realiza climaxul argumentelor şi exhortaţiilor sale, în ceea ce priveşte pericolul iudaizatorilor.12

Răspunsul lui Pavel la stilul de viaţă nomistic propovăduit de iudaizatori este unul simplu: expresiile externe ale credinţei creştine pot fi considerate ca relevante din punct de vedere cultural, dar nu sunt necesare spiritual. Acum, viaţa “în Hristos” trebuie trăită nu în contextul legilor, ci în cel al “Duhului”. Aceasta nu înseamnă doar că Dumnezeu a efectuat “re-creerea” în Hristos şi prin Duhul, ci, mai degrabă, exprimă ideea că lucrarea lui Dumnezeu în Hristos şi prin Duhul are ca rezultat “o nouă creaţie”.

De aceea, “tot ceea ce contează” (ajllav) pentru creştin este faptul de a fi “o nouă creaţie”, reflectând această noutate a creaţiei în exterior printr-o viaţă, relevantă din punct de vedere cultural, de închinare şi slujire.

În v. 16, Pavel pronunţă binecuvântarea peste toţi aceia care trăiesc conform învăţăturii creştine că (1) negativ, toate expresiile externe ale credinţei creştine trebuie considerate relevante cultural dar nenecesare spiritual şi (2) pozitiv, ceea ce contează spiritual este ca o persoană să fie o „nouă creaţie”, aflându-se „în Hristos” şi sub călăuzirea Duhului. Această învăţătură se aplică, în contextul situaţiei galatenilor, la tăierea împrejur, dar are relevanţă şi pentru acele situaţii în care spiritualitatea interioară a cuiva se exprimă în circumstanţele contemporane.

În v. 17, după ce a oferit o binecuvântare a păcii peste cei ce urmează învăţătura creştină, Pavel adaugă o remarcă personală, care îi subliniază autoritatea apostolică şi constituie un avertisment împotriva dezordinii din bisericile Galatiei. Pericolul iudaizatorilor din bisericile Galatiei îl afectează în mod personal pe Pavel ca apostol şi evanghelist.

V. 18 prezintă, precum în finalul fiecărei epistole pauline, o binecuvântare a harului. Specificul acestei binecuvântări constă în adăugarea vocativului ajdelfoiv („fraţilor”), subliniând afecţiunea apostolului pentru convertiţii săi, neîntreruptă de mustrări, precum şi ajmhvn final, caracteristici care nu mai apar în alte benedicţii pauline. Prezenţa cuvântului cavri" (har) este deosebit de semnificativă, deoarece, în Galateni, legea şi harul sunt priviţi ca doi poli opuşi, atât din punctul de vedere al neprihănirii înaintea lui Dumnezeu, cât şi din cel al vieţii creştine. Astfel, Pavel închide această epistolă pe nota harului.13

2. Organizarea paragrafului

11. 1. :Idete phli,koij u`mi/n gra,mmasin e;graya th/| evmh/| ceiri,Å

12. 2. o[soi qe,lousin euvproswph/sai evn sarki,(

ou-toi avnagka,zousin u`ma/j perite,mnesqai(

4. mo,non i[na tw/| staurw/| tou/ Cristou/ mh. diw,kwntaiÅ

13. 5. ouvde. ga.r oi` peritemno,menoi auvtoi. no,mon fula,ssousin

6. avlla. qe,lousin u`ma/j perite,mnesqai(

7. i[na evn th/| u`mete,ra| sarki. kauch,swntaiÅ

14. 8. evmoi. de. mh. ge,noito kauca/sqai 9. eiv mh. evn tw/| staurw/| tou/ kuri,ou h`mw/n

VIhsou/ Cristou/( diV ou-

10. evmoi. ko,smoj evstau,rwtai

11. kavgw. ko,smw|Å

15. 12. ou;te ga.r peritomh, ti, evstin ou;te avkrobusti,a

13. avlla. kainh. kti,sijÅ

16.

14. kai. o[soi tw/| kano,ni tou,tw| stoich,sousin( kai. evpi. to.n VIsrah.l

tou/

qeou/Å

15. eivrh,nh evpV auvtou.j kai. e;leoj

17. 16. Tou/ loipou/ ko,pouj moi mhdei.j parece,tw\

17. evgw. ga.r ta. sti,gmata tou/ VIhsou/ evn tw/| sw,mati, mou

basta,zwÅ

18. 18. ~H ca,rij tou/ kuri,ou h`mw/n VIhsou/ Cristou/ meta. tou/

pneu,matoj u`mw/n( avdelfoi,\ avmh,nÅ

1 – 2: rel. de sprijin-PIVOT, orientare, introducere-PIVOT

2 – 3: rel. de sprijin-PIVOT, clarificare, cu reafirmare, PIVOT-amplificare

3 – 4: rel. de sprijin-PIVOT, argumentare, MIJLOC-scop

2 – 5: rel. de sprijin-PIVOT, clarificare, cu reafirmare, PIVOT-amplificare

2 – 6: rel. de sprijin-PIVOT, clarificare, cu reafirmare, PIVOT-amplificare

3 – 5 – 6: rel. de adăugare, noncronologice, unite

6 – 7: rel. de sprijin-PIVOT, argumentare, MIJLOC-scop

2 – 8: rel. de sprijin-PIVOT, clarificare, fără reafirmare, PIVOT-contrast

8 – 9: rel. de sprijin-PIVOT, orientare, orientare-CONŢINUT

9 – 10: rel. de sprijin-PIVOT, argumentare, motiv-REZULTAT

9 – 11: rel. desprijin-PIVOT, argumentare, motiv-REZULTAT

10 – 11: rel. de adăugare, noncronologice, unite

8 –12: rel. de sprijin-PIVOT, argumentare, bază-CONCLUZIE

12 – 13: rel. de sprijin-PIVOT, clarificare, fără reafirmare, PIVOT-contrast

12 – 14: rel. desprijin-PIVOT, argumentare, bază-ÎNDEMN

14 – 15: rel. de sprijin-PIVOT, argumentare, condiţie-CONSECINŢĂ

12 – 16: rel. de sprijin-PIVOT, argumentare, bază-ÎNDEMN

16 –17: rel. de sprijin-PIVOT, argumentare, orientare, situaţie-PIVOT

12 –18: rel. de sprijin-PIVOT, argumentare, motiv-REZULTAT

3. Studiu de sinonimie

Conform Louw-Nida Lexicon, expresia kti,sij poate fi înţeleasă în cinci moduri:

(a) creaţie 42.35

(b) creatură 42.38

(d) instituţie 42.39

(e) autoritate 37.43

Considerăm că sensul intenţionat de autorul epistolei este (a) “creaţie”, pe baza următoarelor motive:

1. Sensul (b) “creatură” se referă la ceea ce a fost creat de Dumnezeu la facerea lumii, în cartea Geneza. evla,treusan th|/ kti,sei para. to.n kti,santa“Ei s-au închinat la ceea ce a fost creat în locul Creatorului”. (Romani 1:25) Este evident că nu acesta este sensul intenţionat de Pavel, deoarece creştinul este o creaţie nouă, Dumnezeu ne-a creat din nou, ne-a născut din nou, prin credinţa în Hristos. Dacă Pavel ar fi intenţionat sensul de “creatură”, nu ar fi surprins noutatea lucrării lui Hristos faţă de crearea lumii de către Dumnezeu.

2. Sensul (c) “univers” descrie universul ca produs al activităţii lui Dumnezeu în creaţie. Acest sens prezintă dezavantajele enunţate la punctul anterior, în plus este prea larg, referindu-se la întreg cosmosul. Este clar că intenţia lui Pavel este de a se referi doar la oamenii transformaţi de Hristos, nu la întregul univers.

3. Sensul (d) “instituţie” descrie o instituţie umană sau o structură socială, în calitatea ei de ceva care a fost creat. 'u`pota,ghte pa,sh| avnqrwpi,nh| kti,sei dia. to.n ku,rion' “Fiţi supuşi oricărei stăpâniri omeneşti, pentru Domnul.” (1 Petru 2:13a) Este posibil ca sensul intenţionat să fie cel de “instituţie cu autoritate.” Nu este cazul să avem acest sens, deoarece “instituţie” denotă o structură omenească de autoritate, nu o acţiune de origine divină de reformare a omului.

4. Ultimul sens propus de Louw-Nida Lexicon este acela de (e) “autoritate”. Acest sens este foarte asemănător cu cel de la punctul anterior, specificul lui fiind acela că se poate referi şi la autoritatea unei persoane care conduce. Din nou, ideea de autoritate omenească nu are nimic în comun cu sensul din Galateni, unde este prezentată o acţiune divină.

Pe baza acestor observaţii, devine evident că sensul intenţionat de autorul epistolei este acela de “creaţie”.

În continuare, vom analiza sinonimele din aria lexicală A face, a creea (42.29-42.40), pentru a identifica motivul pentru care Pavel a preferat termenul 42.35 kti,zw; kti,sij, ewj.

42. 29 poie,w se referă la producerea a ceva nou, cu implicaţia folosirii materialelor care există deja. Pavel nu a folosit acest cuvânt, deoarece a dorit să surprindă noutatea lucrării divine de regenerare a omului, făcută în Hristos şi prin Duhul, nu prin vechile strategii omeneşti. 42. 30 poi,hma, toj este un derivat al lui 42.29, desemnând “produsul, ceea ce este făcut”.

42.31