Septembrie a fost luna liniștirii după cele trei săptămâni acasă, după concursul de la poalele Mont-Blanc-ului în jurul căruia parcă a gravitat toată vara, luna în care am scris foarte mult pe blog. Eu și Miruna ne-am reintrat în rutina vieții de Altstätten, ea a început să meargă singură la și de la grădi, iar eu m-am reapucat de germană și de... plănuit viața. Și chiar dacă am experimentat două concursuri mici, locale, marele minus ale acestei luni sunt lipsa drumețiilor în Alpi, vremea fiind cu nazuri weekend de weekend.