Vineri i-am dus Mariei rochița ei roz de prințesă. În curând va avea serbare la școală, iar asta este rochița ei preferată. A mai purtat-o o dată, mai demult, și atunci îi era un pic cam mare. Asta era când Maria mea era liberă, avea un cămin, o familie, și era un copil fericit.

Astăzi rochița îi vine perfect.

La serbare, când se va afla pe scenă, ochii Mariei nu vor căuta pe nimeni din familia ei printre spectatori: nici frații ei, nici eu nu vom fi acolo, deoarece serviciul de ,,protecție” a copilului interzice prezența noastră la festivitate.
În civilizata, moderna și fericita Finlandă, copiii mei au fost furați printr-un procedeu legal, și se ,,bucură” în mod forțat de statutul de orfani.

Vă mulțumesc pentru că nu ne uitați, și pentru că ne amintiți în rugăciunile voastre !

Camelia Smicală