Să te împrăştii in cuvinte până ce simţi că te-ai pierdutşi-apoi să îţi aduci aminte că litera ce te-a durut ţi-era adânc înfiptă-n talpă sau ţi se strecura prin vene. Cuvintele nu pot să-nceapă dacă nu-ţi sunt înscrise-n gene. Şi dacă dor e fiindcă dorul de tot ce poţi cuprinde-n ele îi umple inimii ulciorulşi-n minte îţi aprinde stele. Când adevărul ţi-l împrăştii prin lume-n vorbele cu miez e sfâşierea ta şi-a măştii, urmând un dor nestins şi-un crez.(2017)Cuvinte stârnite de cuvinte.