Și tu-ți spui „Sunt bine!” plângând, strângând din dinți, în speranța că o să fii? Repeți mecanic pentru a nu ceda, pentru a nu spune că nu mai reziști?

Și ție-ți tremură corpul în încearcarea de a sta drept? În încercarea de a sta în picioare? În încercarea de a te ridica, de a ține capul drept? Sufletul?
Și tu știi cum e să te doară sufletul?
Și ție-ți amorțesc obrajii în încercarea disperată de a zâmbi? De a te preface?
Și tu ai un nod în gât când ești nevoit să-ți înghiți cuvintele? Când ai vocea „spartă” de plâns, da' trebuie să vorbești degajat?
Și tu simți că nu mai ști ce gândești? Ce simți?
Și tu simți că nu te-nțelegi?
Și ție îți este milă când te privești în oglindă?
Și ție-ți este frică că nu te mai simți?
Și ție-ți este frică?
Și ție-ți este dor?
Și tu te simți neînțeles?
Tu mai poți? Dacă știi ce urmează, tu ești pregătit de ce o să simți? Tu mai poți rezista? Tu mai poți zâmbi? Tu mai poți înțelege? Tu mai accepta? Tu mai poți îndura?
Eu nu!
Învață-mă!
„I only write when I'm falling in love or falling apart.”