Sieranevada arată că generaţia de actori s-a schimbat cu bine, în sfârşit, adică cei între 35 şi 50 încep să conteze. Apoi, dacă filmul nu ar dura 3 h si 15 min, ar fi o capodoperă. S-ar mai fi putut diminua realismul minutios si static. Un parastas de excepţie ar fi iesit. Din mizerabilismul românesc n-a mai rămas decât lupta pt locurile de parcare şi filmarea întunecată într-un apartament de 4 camere. Vorba unui amic: de ce a filmat aşa? Că românii nu stau pe întuneric. Alte reuşite sunt umorul (nu comicăraia) şi integrarea nestridentă a discuţiilor despre comunism, conspiraţie şi ritualuri religioase – recte subiecte grele. Rol excepţional face Ana Ciontea, marea plângăcioasă a filmelor din copilăria mea, acum nevastă bătrână înşelată şi spurcată la gură. Efect şoc, ea mimoză fiind. Rol şters, inutil aproape face Ioana Crăciunescu. Una peste alta, Cristi Puiu e unul dintre cei mai bun