Carcotasii ar spune ca toti cei care adopta subiecte despre bauturi, sprituri, distractii sau alte forme care au ca si bun aliat vinul, sunt niste betivi dom’le, niste alcoolici, niste tarani! Numai la bautura le e gandul, fac ei ce fac si vor sa scoata in evidenta ca bautura e temelie si mancarea fudulie. Glumesc, desigur, nici pe departe nu cred asa ceva, sau cel putin nu ma gandesc la discutii de genul.

Eu personal, cand aduc in discutie vinul, nu ma gandesc la altceva decat la un mod de abordare, in functie de soi, de rutina si ceva cu care sa fie discutat sau servit. Eram uneori modelul de bautor de vin inainte si dupa masa. La modul ca imi puneam un pahar de vin inainte si vreo trei dupa ce mancam. Nu prea se pupa deloc naravul cu ce ar fi trebuit sa fie. Bine, era vorba de vinul casei, din vie proprie.

Ulterior, dupa ce prin prisma unor cursuri de agent/ghid de turism, am avut placuta ocazie sa vizitez o crama, unde un ghid oenolog, ...