Un coleg ma intreba ieri daca-i bine sa avem doua sau mai multe sindicate intr-un penitenciar. N-am raspunsul. Ar fi rau pentru ca n-am avea unitate de actiune, scopul fiind comun. Ar fi bine daca ar da nastere unei forme de competitie colegiala din care n-ar avea de castigat decat membrul de sindicat . Dar, treaba nu-i atata de simpla.

Destui colegi, mult mai putini decat in alte institutii, aleg sa nu se inscrie in niciun sisndicat pe motiv ca de tot ce castiga sindicatul beneficiaza si dansii. Chiar daca statistic si comparate diverse state se demonstreaza ca sindicalizarea mai buna inseamna conditii mai bune pentru angajat, opinia celor care nu doresc sa adere trenuie respectata.

Competitia colegiala nu prea functioneaza, iar angajatorul are grija sa se foloseasca de asta si sa mai si agite spiritele atunci cand ii convine. Unitatea de actiune apare destul de rar si la evenimente majore, ceea ce iarasi profita angajatorului sau, dupa caz, guvernantilor.

Mai conteaza si motivele. Daca este vorba de o viziune diferita, oamenii vor alege si vor adera la cea care le convine. Daca motivele sunt personale situatia se complica si. ideal ar fi, ca nu acesta sa fie motivul fragmentatii miscarii sindicale. Ideal, pentru ca – in realitate – se intampla.