„Solidaritate” mi se pare cel mai frumos cuvânt zilele acestea și mi-e așa de ciudă că mulți dintre noi nu știm ce înseamnă! Ne-am obișnuit să fim egoiști, să ne urmărim interesele, să acționăm spre binele individual, să nu ratăm oportunitățile, chiar dacă sunt spre paguba altuia. Mi-e așa de ciudă pe noi, oamenii, că suntem așa, când am putea fi buni și frumoși, grijulii, empatici. E o alegere, iar noi am ales tare prost. Poate niciodată nu a fost atât de evident ca acum că egoismul costă. De data asta costă vieți.
Dumnezeu să ne lumineze mințile, să ne despietrească inimile, să reînvie în noi dragostea!
Poate dacă am începe să avem gânduri bune, să simțim frumos, să „bombardăm” eterul cu gândurile noastre bune, cu dragoste, cu rugăciuni, poate am avea puterea să schimbăm cursul lucrurilor.
„Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: „În linişte şi odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate şi încredere va fi tăria voastră.”
(Isaia 30:15)
Domnul să ne ocrotească pe toti! Vă pup!