Știați că există țări care au ca imn național muzică românească? Vă vom spune noi secretele imnurilor naționale. 

Știați că există țări care au ca imn național muzică românească? Chiar așa este! Secretele imnurilor

naționale sunt absolut fascinante, mai ales că există țări care au ca imn muzică românească. Imnurile naționale au atins notorietatea în Europa în cursul secolului XIX, chiar dacă unele sunt mult mai vechi. Imnurile naționale au însoțit țările europene în momentele cele mai strălucitoare, dar și în cele mai naționaliste ale istoriei continentului. Imnurile naționale ale țărilor sunt bogate în surprize și lecții. „Deșteaptă-te, române!” este imnul național al României, începând cu anul 1990. Este alcătuit din unsprezece strofe. Autorul poeziei, cât și al melodiei imnului ”Deșteaptă-te, Române” este Andrei Mureșanu.

Imnul Albaniei, compus de Ciprian Porumbescu

Imnul Albaniei este compus de Ciprian Porumbescu și este celebrul cântec patriotic ”Pe-al nostru steag e scris unire”. În varianta albaneză, versurile au fost scrise de poetul albanez Aleksander Stavri Drenova (pseudonim: ASDRENI) sub titlul ”Hymni i Flamurit” („Imnul steagului…”). Există asemănări între versurile albaneze și cele românești, scrise de Andrei Bârseanu. Când Albania și-a câștigat independența de Italia ca monarhie, în 1912, acest imn a fost adoptat. (aici puteți asculta imnul albanez:https://www.youtube.com/watch?v=L9rGGtSaMjk)

Imnul Israelului, după o melodie românească

Imnul Israelului are la bază o melodie populară românească. Este un cântec încă prezent în mai multe regiuni ale României, Bucovina, Moldova, Transilvania, şi Banat. Este vorba de melodia populară românească “Cucuruz cu frunza- n sus”. Imnul statului Israel se numeşte “Hatikvah” (“Speranţa noastră”), iar versurile sale au fost scrise la Iaşi. Tot aici a fost pus pe muzică. “Hatikvah” a fost scrisă în prima sa versiune în 1877, de către un poet evreu originar din Galiţia, Naftali Hertz Imber (1856- 1909), în timp ce se afla la Iaşi.

Primele imnuri naționale

Prima compoziție muzicală pentru un imn national a fost compusă între anii 1568 și 1572. Este vorba de imnul olandez ”Wilhelmus”. Imnul japonez, ”Kimigayo”, folosește cele mai vechi versuri, din poemul ”Kokin Wakashū”, publicat în 905, care au fost puse pe muzică în 1880. Primul imn adoptat oficial a fost imnul spaniol, ”La Marcha Real”, în 1770, unul din puținele imnuri naționale fără versuri. Imnul national britanic, ”God Save the King”, a fost pentru prima oară interpretat în 1745. Imnul Franței, ”La Marseillaise”, a fost scris în în 1792 și adoptat în 1795.

Există și câte două imnuri

Imnul national al Elveției are versuri în cele patru limbi oficiale ale țării, franceză, germană, italiană și retoromană. Imnul Noii Zeelande e cântat cu prima strofă în maori și a doua în engleză, dar există și un al doilea imn al acestei țări. Danemarca are două imnuri, ”Kong Christian stod ved højen mast” (Regele Christian stătea lângă catargul înalt) și ”Der er yndigt land” (Există o țară iubită). India are imnul național ”Jana Gana Mana” și un cântec national, ”Vande Mataram”. Primul a fost scris inițial în bengaleză de celebrul scriitor Rabindranath Tagore, în 1911.

Povestea extraordinară a imnului mexican

Imnul național mexican a fost scris de Francisco González Bocanegra, născut în 1824, în San Luis Potosí. Cântecul “A Elisa” a fost inspirat de muza tânărului poet. Bocanegra a trăit în mare parte copilăria în Spania și s-a întors în Mexic la 12 ani. Când el avea 29 de ani, guvernul din acele vremuri, condus de Antonio López de Santa Anna, a lansat un concurs pentru compunerea imnului național. Prietenii l-au îndemnat pe Bocanegra să participe, dar el nu voia, convins că nu va avea succes. Soția l-a încuiat cu cheia într-o cameră ca să-l scrie! Și a reușit!

Imnul Portugaliei, popular împotriva monarhiei

Imnul Portugaliei, ”A Portuguesa”, a fost compus de portughezii republicani la sfârșitul secolului XIX, bulversați de ultimatumul britanic dat Portugaliei pe subiectul Africii. Devenit extrem de popular în cursul protestelor împotriva monarhiei, ”A Portuguesa”  putea să fie auzit peste tot. În 1956, variantele imnului care au apărut au forțat guvernul să creeze un comitet al cărui scop era de a defini o versiune oficială. La 16 iulie 1957, versiunea care și astăzi este în vigoare, a fost adoptată definitiv. Ați văzut, deci, că există țări care au ca imn național muzică românească.