Moto: Bășcălia este stara noastră de spirit. E o tară congenitală care ne predispune la ușurătate, egoism, egocentrism, conflict psihic, nevroză în masă și o îngrijorătoare lipsă de responsabilitate față de ceilalți. Epoca fanariotă a exarcerbat slugărnicia și fariseismul la români, apoi Comunismul a cronicizat prin bancurile de spre Ceaușescu această boala mintală a spiritului mioritic, românii devenind cu fiecare generație nu doar captivi dionisiacului, înclinația psihomnetalui spre plăcerile bahice ci și misologi - un popor care disprețuiște cultura raționalului.
Pînă când clasa noastră politică și noi românii în general nu ne vom elibera de tiparele gândirii comuniste nu vom reuși să instaurăm în România o democrație autentică. Pentru a trăi fericiți ca elvețienii de pildă e nevoie de o schimbare radicală a gândirii morale, în primul rând a clasei politice care să genereze în societate adevărată iubire față de celălalt, nu
iubirea farisecă propovăduită de biserică. Iubirea de aproape presupune respectul pentru celălalt, nu slugărnicia sau politețea ipocrită.
„Dacă elveţienii sunt un popor fericit, atunci, starea lor de fericire socială este generată de ,,civismul lor ridicat’’, respectul pentru celălalt, respectul pentru îndatoririle ce revin fiecăruia în comunitate, renunţarea ,,fără dramă’’ la egoismul individualist, pentru ca buna convieţuire să fie posibilă. Această atitudine civică, face posibilă creșterea gradului de încredere, a,,sentimentului de comuniune socială”, cum spune Adler, respectiv ,,fidelitatea ,onestitatea, înclinația spre conlucrare și cooperare în interesul comun pentru stat, cultură popor și umanitate”, calități morale ce conferă o anume stare de confort psihic, de bine și implicit de fericire generală. În comparație cu elvețienii, sub aspectul acestor criterii de evaluare a fericirii, noi românii suntem un popor nevrotic și profund nefericit și poate din această perspectivă am dezvoltat acea predispoziție pentru bășcălie sau cum spune George Panu în memorabila sa carte Amintiri de la junimea în care realizează și un tablou psihologic, anecdotica „de pe uliță” lui Caragiani și Creangă și zeflemeaua „caracudei”. O viaţă mulţumitor de prosperă face pe om mai tolerant faţă de erorile de guvernare sau actele de corupţie ale guvernanţilor, domoleşte ura şi reduce iniţiativele mişcărilor subversive extremiste care generează anarhie și haos social, propice instaurării dictaturilor. Este evident că mişcările subversive, anarhice sunt iniţiate şi susţinute din cele mai înalte sfere ale puterii, de cei interesaţi în arogarea puterii dictatoriale sub masca democrației.
De regulă, sunt folosiți „revoltaţii” nevroticii, inadaptaţii şi impotenţii sociali cronici, canalia de pe uliți cum bine i-a numit Eminescu, mediocri incapabili să acceadă în lupta dreaptă competițională la un anume statut de om liber și autonom, capabil să se realizeze cu ajutorul mijloacelor raţiunii și inteligenței un scop bun în viaţă.
Cele mai la îndemână forme pentru atingerea limitei de egalitate cu a celor sus-puşi, sunt violenţa şi agresivitatea – lupta de clasă de sorginte comunistă care s-a dovedit totdeauna în istorie, după ce scopul a fost atins, o reașezare în aceleași două lumi în bogați nomenclatura și sclavii comunismului - poporul muncitor mai iraţională şi mai absurdă.
Cel mai lesne prind, la tineri, ideile mistice ale ideologiilor. Nu el este un incapabil social, ci societatea este nedreaptă. În rândul acestora se înscriu nevroticii a căror ambiţii depăşesc cu mult posibilităţile şi suferă eşecuri sociale, sau cei care îşi propun scopuri mai presus de capacităţile lor şi, deci, imposibil de atins. Pentru nevrotici autoevaluarea este totdeauna inflaţionistă, fie în sens depreciativ , fie în sens excesiv apreciativ.
La elveţieni, guvernarea se identifică cu buna administrarea banului public. Această atitudine de responsabilitate civică creşte gradul de încredere în funcţionarii din instituţiile statului, în clasa politică; atitudinea altruistă a clasei politice reduce la minim conflictul psihic şi elimină nevroza și revolta socială. (Vasile Anton Ieșeanu - Pledoarie pentru democrație)
Pentru a realiza aceste reforme morale în societatea română e nevoie de politicieni - oameni de caracter. Dar, la noi, la români, oamenii de caracter sunt atât de puțini, atât de puțini... încât lipsesc cu desăvârșire!
Autor: Vasile Anton Ieșeanu, duminică, 20 februarie 2022, Iași