Ierarh de statură patristică, ctitor și cărturar deopotrivă, dar mai cu seamă un rugător și mijlocitor pentru neamul său, care a dobândit îndrăznire înaintea lui Dumnezeu, vlădica Justinian a intrat adânc în conștiința credincioșilor, îndrumându-i chiar și după moartea sa. Un chip luminos, vesel, dar atent la sine însuși, vlădica știa să te ridice din orice cădere, încurcătură sau moarte sufletească, reașezându-te pe Calea care duce la Viață, descoperindu-ți sensul și Adevărul suprem pe care L-a trăit cu toată ființa sa. Născut în inima Maramureșului, într-o casă de țărani din satul Plopiș, în Duminica Mare a anului 1921, „când intrau toți preoții în slujbă și se auzeau clopotele la toate bisericile”, viitorul ierarh a ales din tinerețe să se dăruiască lui Dumnezeu în viața monahală. La 20 de ani a intrat pe poarta Mănăstirii Rohia, închinându-i lui Dumnezeu întreaga-i viață, cu darurile ...