Din chiar deschiderea gurii către studenți și profesori, înțelegem că Eduard Hellvig a fost „invitat” să țină acest discurs. Care să fie explicația? Pornind de la operă? N-are! Pornind de la viziunea sa politică deosebită? N-are! Pornind de la soluția sa spectaculoasă pentru traversarea perioadei de criză? N-are! Pornind de la specificul universității clujene? Nu este o universitate de informații și nici de poliție! Introducerea studiilor de securitate la Cluj și la alte universități pare mai degrabă o strategie a la Gabi Oprea pentru a dezvolta mașinăria doctoratelor și pentru a da de lucru unor mahări activi sau în rezervă (din SRI). Poate doar pentru a crește baza de selecție! Așadar, legătura între universitatea din Cluj și SRI și Poliție (plus instituțiile dependente de acestea) rămîne nelămurită. N-au mai încăput la București? Grupul de la Cluj își pregătește urmașii?

Cine ar fi putut avea inițiativa invitării lui Eduard Hellvig? Vasile Dîncu sau Ioan Rus? Rectorul Daniel David? Şi el, și predecesorul Ion Aurel Pop au fost plasați în categoria apropiaților. Ministerul Educației sau Direcția regională a SRI?

Împlinirea a 15 ani de studii de Securitate într-o universitate seculară nu-i prilej nici de statuie, nici de diplomă și nici de discurs pe subiecte la grămadă. Nu-i nici măcar prilej de-o bere pentru a spune ”am reușit!”. Asta și explică absența altor ”mărimi” și fușereala evenimentului.

S-o luăm metodic, pe discursul atît de compozit al directorului. Felicitările către rectorul UBB țin de politețe și complezență. În primul său mandat, rectorul David (ales prin vot, nu pe baza greutății, importanței didactice și științifice a operei!) n-a apucat să atingă noi culmi. Nici măcar n-a șters praful din toate clădirile vechi ale Universității. Și-o fi imaginat că prezența directorului SRI îi sporește numărul aparițiilor în presă?

Cum a început Hellvig?

”Mi-a fost tot timpul teamă de limbajul de lemn, de discursul instituțional și festivist. Cu scuzele implicite pentru ceilalți invitați, aș vrea să mă adresez în primul rând studenților. Lor le voi spune câteva gânduri personale. Gânduri sincere ale cuiva care crede că ne aflăm într-un moment istoric”.

Știu patroni de firme mici și mijlocii, inclusiv directori de fabrici mai adunați în exprimare decît actualul director al SRI. Discurs citit, bîlbîială, lipsă de intonație, text adunat cu furca și mesaj ascuns (pierdut) printre rînduri.

Sus și tare, gros și mare (2)

Rememorările sale din tinerețe, comunism și tranziție n-au nici măcar farmecul aducerii aminte. Un om care vorbește prost sau banal despre libertate mai bine ar evita subiectele. Dacă nici în referințele la libertate și la democrație nu izbutești formulări interesante, nu mai rămîne decît să exclami:

– ”Zi-i milițian și dă-i pace!”

Periodicizarea anilor post 1989 este doar o împărțire a timpului pe căprării cu aerul că ar fi fost făcută la o bere. La fel de bine ar putea să fi fost încercată și pe seama mandatului lui Hellvig, și pentru anii lui Klaus Iohannis, și pentru tinerețea sa. Înainte de a fi devenit ginere și după, tot periodicizare este!

În discursul său, Eduard Hellvig nu aduce nici o perspectivă nouă asupra evenimentelor. A recurs la o împărțire doar pentru a pregăti abordarea actualității. Adică, pentru a trece la situația critică de acum și pentru a o justifica.

– ”A venit riscul unei crize economice care amenință calitatea vieții multor români”.

Un fel de a venit vremea să o ducem rău ca pe urmă să o ducem bine. Cine este de vină? Dușmanul, nu, președintele României, nu, SRI-ul, nu, clasa politică? Tradusă într-o judecată simplă, abordarea directorului SRI poate fi înțeleasă ca o invitație la suferință, dar și la îngăduință politică.

”Tabloul general, la care vă invit să vă gândiți cu atenție înainte de a deveni la rândul vostru critici, ne arată că România este o țară stabilă, cu liniște socială și multă prosperitate economică”.

Cu alte cuvinte, prin lume este criză mare, dar la noi este cald și bine. Țara este stabilă și prosperă și are viitor de aur. Parcă directorul SRI s-ar pregăti de o campanie electorală sau ar fi fost trimis la vopsirea gardului care să delimiteze mandatele președintelui Klaus Iohannis.

Hellvig, mic și tare, sus și mare! (1)

Urmează partea de lustruire și autotămîiere a instituției, bun prilej pentru a se delimita și de fosta Securitate, inclusiv de inițiativa de la Pitești. Nu care cumva subordonații să-i reproșeze că i-a uitat, iar șefii că nu s-a delimitat:

”Știu, este dificil să te concentrezi pe ceea ce funcționează, fiindcă există un automatism al agățării de ceea ce este blocat sau imperfect. Lucrurile bune, cel mai des, nu se văd. Știrile bune nu fac rating. Iar mesajele pozitive pot părea plictisitoare. Ne-am obișnuit să observăm doar ceea ce nu merge sau ceea ce avem impresia că e greșit, și uităm să observăm ceea ce funcționează.
Vorbesc acum inclusiv din postura de director al Serviciului Român de Informații, o instituție care, în ultimii ani a făcut performanță, s-a reformat și modernizat și are rezultate pe care partenerii instituționali interni și externi le apreciază”.

Ne-am reformat, tovarăși, ne-am reformat, am luat distanță de practicile fostei Securități, servim poporul, luptăm cu dușmanul etc.

Îmi vine să exclam:

-Eh, pe dracu’! Vrăjeală cu fundiță de panglică tricoloră și nimic mai mult.

O altă surpriză a acestei apariții publice vine de la încercarea de reintroducerea în discuție a naționalismului și a patriotismului, asta chiar în fața profesorului Michael Shafir (și el cu un curs pe la SRI!).

”Naționalismul nu ar trebui să fie doar apanajul unor discursuri sau abordări extreme, ci și un tip de instinct pe care să-l aibă și cei cu gândire democratică, liberală, care astăzi au tendința greșită de a se îndepărta de subiecte precum patriotism sau tradiții. Dar, așa cum spun și gânditorii liberali moderni astăzi , nu ar trebui să facem asta”.

Nu cred că o asemenea poziție vine de la Klaus Iohannis. Mai degrabă ar izvorî din interiorul SRI, unde, cîndva, asemenea noțiuni erau pe primele poziții ale tablei de valori. Ce l-o fi apucat pe directorul SRI (instituție conformă pînă la orbire cu standardele americane) să lanseze o revenire la valorile naționalismului și patriotismului? O asemenea atitudine nu poate veni nici de pe un ”to do list” trimis de actuala administrație americană. Mai degrabă, ar putea fi un avans pentru o strategie de rezervă pregătită în cazul unei reveniri la putere a unui președinte republican.

Această zicere despre naționalism și patriotism este biata și singura mărgică rostogolită din discursul lui Eduard Hellvig.

Post scriptum:

Ar trebui să lămuresc povestea acestui titlu. În copilărie, pe tăpșanul de joacă de la marginea satului, un hăndrălău dintre cei mari și bătăioși ne obliga să ne jucăm ”de-a corul”. Ne împărțea pe două voci. Una trebuia să cînte ”Sus și tare,/Sus și tare” iar cealaltă ”Gros și mare/Gros și mare!”.

El se așeza în fața noastră și ne dirija cu o crenguță repetînd cu glasul lui de măgar:

-De care rahat vă place? De care rahat vă place?

CORNEL NISTORESCU/ http://cotidianul.ro/