Textul acesta e rupt din Dosarul “Albaştrii”. Chiar dacă pare să fie un poem, un poem trist, nu e! E chiar începutul romanului. L-am scris ca pe un acatist cu speranţa schimbării.               În fiecare an în preajma lunii decembrie îl recitesc şi tot mai bătrân constat răsfoind paginile că imaginile s-au mai schimbat, dar cuvintele rămân nemişcate ca un blestem.   Suveica