Am văzut o secvenţă filmată pe malul unui lac albastru contopindu-se cu cerul ce umplea în spate cadrul natural. Un tânăr ţinea în braţe un violoncel, mângâindu-i cu arcuşul pasional strunele şi stârnind o muzică divină ce te înfiora ca o adiere de vânt. Lângă el, aşezată pe un scaun alb şi înalt de regizorul care filmase scena, o tânără la fel de frumoasă într-o rochie de vară neagră a cărei