Uite cum stăm
Şi aşteptăm
Ceva ce nu va mai veni
Ascultând muzica
Tăcerilor noastre
ca-ntr-un film mut
fără cartoane cu replici
(regizorul s-a şi săturat
să ne mai filmeze
tăcerea sculpturală)
Dar vai de cel
Ce va-ndrăzni
Să ne perturbe
Decorul nostru
Cu muzica
Oraşului bubuitor
Când va trage
Cortina realităţii