"Si Eu tac,si încă de multă vreme :de aceea nu te temi de
Mine'(Isaia57:11)
Noi avem impresia că El tace?
Înseamnă că nu cunoaștem Cuvântul Lui!!!
Pe paginile Scripturii dacă citim vom vedea că întotdeauna
tăcerea lui Dumnezeu scoate la lumină motivațiile reale ale inimii,
asa a fost cu israeliți.
Noi nu avem parte de alt tratament!
E cu OCHII pe noi!!!
Și așa cum spune acest verset, am ajuns să ne fie teamă de
oamenii, de ce spun ei si nu de Dumnezeu.
Ca mai în toate adunările ca să-ti păstrezi popularitatea,
locul ...faci pe plac oamenilor.
Desigur că în realitate nimeni nu recunoaște acest fapt,
replica este:"nu dramatiza" ..."să nu-i jignim pe oameni"..."așa îi
putem sluji"...
Acesta mentalitate nu își are rădăcina in dragostea față de
oameni, ci în iubirea de sine, de propria persoană.
Deci ne iubim viața mai mult? Și când îți iubești viața, vei
căuta să ți-o scapi...nu să o pierdem ...cum spune Cuvântul.
De câte ori nu spuneau israeliți:"Nu ar fi mai bine pentru
noi"?(în Egipt)
În loc să spună:"Cum spune Dumnezeu așa e cel mai
bine"....
Fiindcă nu s-a predicat întregul Cuvântul lui Dumnezeu....
perspectiva noastră asupra dragostei este una distorsionată.
De ce?
Ne-a domolit focul și am ajuns caldicei si nu mai avem
reverență și teama si frica de Domnul.
Iar impotrivitori pentru ca aceasta să se schimbe sunt chiar
acesti caldicei din adunări....
Ne place să ni se predice:
Ori să plângem...
Ori să râdem...
Dar să nu ni se predice să ne schimbăm!!?
Asta...Nu!
