Anchete interne, investigații jurnalistice și juridice, corpurile de control ale miniștrilor în acțiune, luări de cuvânt la cel mai înalt nivel…, iată gargara cu care se pune capăt oricărei nereguli ce, de cele mai multe ori, produce tragedii. Întoarcerea cheiței flașnetarilor oficioși, o nouă strategie de spălare a mâinilor care înlocuiește metoda batistei pe țambal.

Copii arși în maternități, oameni arși în spitale și cluburi, mame care nasc pe trotuar, mame care mor cu zile în spitale, nevinovați spulberați cu mașina de drogați și bețivi, bătrâni uciși în aziluri, copii răpiți și uciși, copii violați și abuzați psihic în orfelinate…., totul se poate mușamaliza cu suficientă gălăgie.

„Un stat eșuat”? Ce ușor este să arunci vina pe „stat”! Este o chestie amorfă, impersonală, care nu poate fi trasă la răspundere.
Câte spitale sau cluburi și-au rezolvat problemele pe care le aveau cu respectarea legislației privitoare la paza împotriva incendiilor? Pe ușa marilor spitale stă scris:

Unitate în curs de atestare. Asta până la următoarea tragedie când iar se va mișca aparatul de control hăirupist și impotent al statului.
„O țară de rahat! D-aia plecăm afară” Ce simplu este să arunci vina pe „țară”, de parcă n-ar fi locuită.
De ce s-a ajuns aici?! Am spus-o și am să o repet.

Atâta timp cât funcțiile de conducere din administrațiile centrale și locale, precum și cele ale direcțiilor de prin ministere, conducerile spitalelor, școlilor și ale companiilor de stat se ocupă pe criterii politice, ci nu sunt ocupate pe principiul meritocrației, mereu vom avea astfel de tragedii. Întotdeauna vor exista neprofesionalism, nepăsare sau pușculița partidului sau a binefăcătorului care trebuie umplută cu recunoștință. Lipitorii de afișe sunt mereu flămânzi până când li se îngroașă cefele. După care, indiferent de altitudinea funcției obținute, devin posesorii unui apetit vorace, din inerție.

Totul este ipocrizie și o manipulare grețoasă a legii. Asta începe chiar de la funcția de președinte al țării care, datorită prevederilor Constituției, ar trebui să fie apolitic. Din 90 încoace, partidele au susținut propriul candidat care, odată ales, și-a dat demisia din partid. De parcă odată cu demisia președinții au fost echidistanți în ceea ce privește politica de stat.

La anul vor fi alegeri. Voi vota acel partid care va susține depolitizarea TUTUROR funcțiilor ocupate de către bugetari cu excepția, desigur, a președintelui și a guvernului.
Cu riscul de a mă repeta: CLASA POLITICĂ a format o pătură socială cu caracter aristocratic. Nu, nu în sensul unei aristocrații cu iz de gentilețe, ci a unei căpușe sociale trăitoare într-o castă care se consideră superioară tuturor, inexpugnabilă, debordând aroganță și suficiență. Atâta timp cât va avea hățurile bugetarilor în mână, omul politic va fi la fel de corupt și de îndepărtat de viața reală, de oameni.