S-au împlinit și 55 de ani de la intrarea rușilor în Praga. Nu-mi amintesc de știrile din acea dimineață. Țin minte însă că spre amiază, cum veneam dinspre podul peste vale, l-am deslușit pe Ceaușescu strigînd. Nu l-am mai auzit niciodată cu o asemenea voce. Lîngă noi, o altă familie Nistoresc își construia o casă nouă. Pe zidurile neterminate oamenii stăteau încremeniți și ascultau un radio cu baterii. Vocea răcnită a lui Ceaușescu avea ceva tremurat, speriat. Suna a strigăt de frică. „Au intrat rușii în Cehoslovacia“, mi-a spus cineva de pe schele.

Mi s-au tăiat genunchii. Aveam 20 de ani și mă așteptam să fiu încorporat. Nu mai puteam spera la nici o amînare. În mai puțin de o oră, ne așteptam la război. Acum, chiar este. La cîteva săptămîni, am și primit ordinul de încorporare. Acum, mă gîndesc la Andrei. Face 18 ani. Spre sfîrșitul lui septembrie 1968, încărcam cu cîrca obuze de 60 de kilograme. Le luam din...