Se întâmplă ceva misterios în momentul în care un
om obișnuit ajunge într-o funcție de conducere, de uită tot ce le-a
promis alegătorilor! Cine știe, prin sălile spațioase și spațiale
ale primăriilor or fi multe dulapuri cu schelete sau în spatele
scaunelor lor stă vreunul cu vreo ghilotină pregătită sau sunt puși
să jure credință mai știu eu cui... Oricum, se vede rar că banii
sunt utilizați pentru folosul comunității și pentru proiecte utile,
nu mai zic de idei noi, care ne-ar mai scoate din linearitate și
rutină, că anonimi nu avem cum să fim, chit că vezi partea rea,
chit că vezi partea interesantă (Curtea Domnească, Turnul Chindiei,
muzee unice în țară, Teatrul Tony Bulandra). Totul aici se mișcă
molcom, vremea își ia dese pauze de respiro, mai „răsar” ici-colo
câte-o bancă, câte-un strat de panseluțe...
Pentru cei cu puțină imaginație nu e greu deloc să amplaseze mental de-a lungul Șanțului Cetății niște felinare, multă lumină, să semene puțin a spațiu sigur de traversat indiferent de oră. Nu mai zic că ar ajunge să fie un adevărat spațiu de promenadă în serile călduroase de vară, devenind atractiv și interesant. Fiindcă, sincer, fiica mea m-a întrebat zilele trecute, uitându-se de la stradă către verdele copacilor ce străjuiesc Șanțul Cetății, dacă acolo este o pădure. Iarna, copacii sunt goi, dar vara, când sunt înfrunziți, chiar zici că-n zare e un crâng... ☺ Eu înțeleg că este un monument istoric, dar nu i se știrbește cu nimic valoarea dacă i se adaugă niște stâlpi luminoși! Ca să nu mai zic de strângerea gunoaielor, care stau acolo cu lunile, cu toate că șanțul nu e foarte adânc și pot fi „culese” cu ușurință!
Pentru pasionații de istorie voi „ciuguli” câteva informații despre singura construcție militară pe model bizantino-sârbesc din sud-estul Europei ce dăinuie și astăzi. Șanțul Cetății se află la marginea orașului și, alături de cele cinci porți de intrare în Târgoviște, avea rol de apărare. Prin vadul lui trecea pârâul Milioara, care a fost deviat către râul Ilfov la începutul secolului XX. Cel care fortifică și dezvoltă această construcție, dublându-i grosimea zidurilor și refăcând șanțul de apărare, este Matei Basarab. Și aici vreau să le dau o sugestie autorităților târgoviștene!! Ați putea, de pildă, să construiți cabine separate în care să puneți soldați să păzească atât șanțul ca monument în sine, cât și securitatea celor care trec pe șanț, precum erau cabinele de lângă porțile de acces sau precum sunt încă cele de lângă diverse instituții! În fond, e un monument istoric, de patrimoniu!! De ce nu e păzit? Treptele se deteriorează, mă îndoiesc că-s cele originale sau cele refăcute de Constantin Brâncoveanu, de ce nu le re-dați formă de trepte, cu patina timpului, de ce nu? De ce acest abandon, de ce pasele de la primar la primar, de ce este numai un proiect pe hârtie ca un alt punct în programul electoral?
Ce am fotografiat eu este doar în parte edificator pentru mizeria pe care o puteți găsi parcurgând Șanțul Cetății de-a lungul și de-a-ntregul... Sau teama pe care o ai dacă te avânți singur în plimbare deoarece nu prea vezi multe suflete pe drum, oamenii cam evită zona, cel puțin seara sau noaptea...
Mi-aș dori din suflet ca acest mesaj să ajungă la urechi care ascultă și în mâinile unui om care chiar poate face ceva... Merităm fapte concrete, oamenii și-au ținut cuvântul, v-au ales, e timpul să arătați că meritați să fiți acolo! Nu trebuie să fiți extra-matinali, la program, la 7 sau la 8 la locul de muncă, ostentativ, eu una v-aș lăsa un program de lucru lejer, dar lucru să fie!
Surse foto: arhiva personală (acolo unde nu sunt menționate alte surse)
Pentru cei cu puțină imaginație nu e greu deloc să amplaseze mental de-a lungul Șanțului Cetății niște felinare, multă lumină, să semene puțin a spațiu sigur de traversat indiferent de oră. Nu mai zic că ar ajunge să fie un adevărat spațiu de promenadă în serile călduroase de vară, devenind atractiv și interesant. Fiindcă, sincer, fiica mea m-a întrebat zilele trecute, uitându-se de la stradă către verdele copacilor ce străjuiesc Șanțul Cetății, dacă acolo este o pădure. Iarna, copacii sunt goi, dar vara, când sunt înfrunziți, chiar zici că-n zare e un crâng... ☺ Eu înțeleg că este un monument istoric, dar nu i se știrbește cu nimic valoarea dacă i se adaugă niște stâlpi luminoși! Ca să nu mai zic de strângerea gunoaielor, care stau acolo cu lunile, cu toate că șanțul nu e foarte adânc și pot fi „culese” cu ușurință!
| foto google |
Pentru pasionații de istorie voi „ciuguli” câteva informații despre singura construcție militară pe model bizantino-sârbesc din sud-estul Europei ce dăinuie și astăzi. Șanțul Cetății se află la marginea orașului și, alături de cele cinci porți de intrare în Târgoviște, avea rol de apărare. Prin vadul lui trecea pârâul Milioara, care a fost deviat către râul Ilfov la începutul secolului XX. Cel care fortifică și dezvoltă această construcție, dublându-i grosimea zidurilor și refăcând șanțul de apărare, este Matei Basarab. Și aici vreau să le dau o sugestie autorităților târgoviștene!! Ați putea, de pildă, să construiți cabine separate în care să puneți soldați să păzească atât șanțul ca monument în sine, cât și securitatea celor care trec pe șanț, precum erau cabinele de lângă porțile de acces sau precum sunt încă cele de lângă diverse instituții! În fond, e un monument istoric, de patrimoniu!! De ce nu e păzit? Treptele se deteriorează, mă îndoiesc că-s cele originale sau cele refăcute de Constantin Brâncoveanu, de ce nu le re-dați formă de trepte, cu patina timpului, de ce nu? De ce acest abandon, de ce pasele de la primar la primar, de ce este numai un proiect pe hârtie ca un alt punct în programul electoral?
Ce am fotografiat eu este doar în parte edificator pentru mizeria pe care o puteți găsi parcurgând Șanțul Cetății de-a lungul și de-a-ntregul... Sau teama pe care o ai dacă te avânți singur în plimbare deoarece nu prea vezi multe suflete pe drum, oamenii cam evită zona, cel puțin seara sau noaptea...
Mi-aș dori din suflet ca acest mesaj să ajungă la urechi care ascultă și în mâinile unui om care chiar poate face ceva... Merităm fapte concrete, oamenii și-au ținut cuvântul, v-au ales, e timpul să arătați că meritați să fiți acolo! Nu trebuie să fiți extra-matinali, la program, la 7 sau la 8 la locul de muncă, ostentativ, eu una v-aș lăsa un program de lucru lejer, dar lucru să fie!
Surse foto: arhiva personală (acolo unde nu sunt menționate alte surse)
