“[…] Românii nu sunt nicăieri colonişti, venituri, oamenii nimănui, ci, pretutindenea unde locuiesc sunt autohtoni, populaţie nepomenit de veche, mai veche decât toţi conlocuitorii lor.” (Mihai Eminescu).

Numele poporului şi al ţărilor române

Numele nostru, generic şi străvechi, acela pe care-l întrebuinţează poporul, este numele de rumân.

Forma român pare a fi mai nouă – o găsim în secolul al XVI-lea în Paliia de la Orăştie – şi se datoreşte influenţei literare.

Rumân este însă vechiul nume al romanilor, modificat după legile dezvoltării limbii noastre.

Sântem singurul popor romanic care am păstrat numele vechilor stăpânitori; fragmentul etnic al “romanşilor” sau retroromanilor din Alpi (sudul Elveţiei şi nordul Italiei) e prea puţin numeros – câteva zeci de mii – spre a fi pus alături.

Pe lângă acest nume generic şi străvechi, am mai avut şi alte nume, locale, după formaţiunile politice sau individualităţile geografice în care locuiam.

Ni s-a spus…