Pentru un plus de sinceritate și naturalețe prin muzică, am reascultat într-una din zile albumul „Cântece de Bivuac” – Pasărea Colibri – 1999. Mi-a atras atenția, nu știu dacă din nou, dar, în mod special, da, numele celui care semnează versurile piesei „Pelicanul”: Tudor George. Am aflat că a fost un foarte apreciat poet și traducător care s-a stins în anul 1992, când începea la Râmnicu Vâlcea, într-un spectacol din preajma sărbătorilor de iarnă super grupul pop-folk Pasărea Colibri.

Tudor George, poet și traducător din latină, franceză, germană, italiană – cultură, nu glumă – refuza orice înregimentare și subordonare, nu din motive de boemă artistică sau din spirit de frondă, ci pentru o existență eminamente liberă.

Probabil, la fel ca cei patru corifei ai trupei: Florian Pittiș, Mircea Baniciu, Vlady Cnejevici, Mircea Vintilă – autorul și interpretul cântecului „Pelicanul”. Spune poetul: „Umilul pelican din Cișmigiu care întors în sine/Cu capul sub aripă/Visează un stol gigant/Ce coboară să fure /Și să zboare împreună spre Polul celălalt `fruntând oceanele azure.”

Eu, emoționat de poezie, l-am sunat imediat pe Vintilă . S-a emoționat și el când a auzit și el despre ce e vorba și deși se afla la volan, a recitat într-un suflet toate strofele. Lirică inconfundabilă, muzică la fel.

{audio}

Tudor George cu visul migrator spre steaua sudului, Dan Verona cu prima lui carte publicată „Nopțile migratoare”, dar și cu versuri speciale scrise special pentru folkist. „Invocație în zori” – compoziție + intepretare Mircea Banciu.

Revin la aceste versuri ale lui Verona, pentru că într-adevăr corespund demersului celor patru. Prin muzica și poezie, pentru cultură. „Invocație în zori” – un salut vcrbului a fi, un salut vieții spre spațiile înalte și aici, jos, pentru Marele Public. Pasărea Colibri.

{audio}