îmi cade toamna ca o rană în umblet cu zgomot de frunză însingurată al pasului rupt din zbor îmi picură ploi din degete, crizanteme ude pe ape uşor, uşor îţi chem să-ti cânte-n suflet mii de piane balade dansânde, valsul frunzelor ce pleacă lacrimi galbene din ochii albaştri ai verii tăcute, ploi aruncă vântul în umbre de nisip prin cenuşa clepsidrelor se merge aplecat pe oglinda