Mă regăsesc în toamnă iar iubite! Privind către frunze adormite Mă îmbăt cu jocul lor de culori Pe care înveți cu timpul să-l adori.Mă ține trează vântul de searăMelancolia se topește ca o cearăPlutesc în suflet felurite sentimenteFiecare adiere le face mai prezente
Mai vii, încât pășesc într-o povesteEu sunt toamna ce îți aduce o vesteȘi transform frunzele în multe culoriAșa cum iubirea trage în suflet sfori.Și le împrăștiu peste tot unde tu eștiPe timp de soare sau atunci când ploaieVorbesc cu vântul să le scuture șiroaieSă nu uiți niciodată că ai alături ce iubești.Toamna ta ,Șt.O. Iosif