Durerea a ajuns la os si osul doare. Durerea a ajuns la inima si inima plange …

„…pana cand , Black?”

Pana cand te voi da uitarii si uitarea te va sterge din mine.

Nu te respir , dare te simt acolo, ratacita intr-un colt de suflet. Nu te vreau, dar inima nu intelege ca ce-i pierdut,  pierdut sa fie.  Pustiu, eu cu mine si pahare pline in nopti de primara senina. Luna zambeste dar azi n-am chef sa o privesc,  desi o ador most of the time. Am dat din mine tot si am ramas,  eu cu mine , si nopti pline de „cauta melodia aia si vei fii bine” .

Am crezut in acel „voi fii acolo” si …n-ai mai fost. Ai lasat un suflet pentru un alt suflet ce-ti tine noptile pline. M-ai lasat ca sa ma uiti prin el…si rad si plang ..ce femeie ai fost si ce ai ajuns!

Ai iubito,  Black?! Cu tot ce am avut , dar ce am avut a fost  prea putin,  iar putinul meu nu a fost indeajuns.

„Karma?”

Karma…indeed!