O tragedie a avut loc miercuri dimineață pe A1, în urma căreia au pierit două persoane: Corina, o tânără de 26 de ani, și fiica ei de doar 5 ani, Melissa. Această mamă, care a muncit din greu pentru viitorul fiicei sale, se îndrepta spre Deva când automobilul în care se aflau a fost implicat într-un accident fatal.
Accidentul de pe A1, la kilometrul 351
Incidentul s-a petrecut pe direcția Deva–Sibiu, la kilometrul 351. Mașina în care se aflau cele două, împreună cu un bărbat, a intrat în coliziune cu un TIR aflat perpendicular pe drumul lor. Corina a decedat pe loc, iar Melissa a fost găsită în stop cardio-respirator; deși medicii au depus eforturi pentru a o stabiliza, fetița a murit în drum spre spital. Bărbatul care le însoțea este în viață, dar se află în stare critică, primind îngrijiri medicale de urgență.
Martorii au descris o scenă devastatoare, cu echipaje de intervenție sosind rapid și trafic blocat în zona accidentului. Din cauza gravității impactului, caroseria vehiculului a necesitat intervenție pentru eliberarea victimelor, în timp ce paramedicii continuau manevrele de resuscitare pentru copil.
Copilărie în plasament, o mamă dedicată viitorului Melissei
Dincolo de tragedia accidentului se află povestea unei tinere care a crescut într-un centru de plasament din Pomârla, județul Botoșani. Fără sprijin familial, Corina a învățat devreme despre responsabilitate. Ca mamă, a dorit să îi ofere fiicei sale tot ceea ce ea nu avusese. A lucrat în Italia, a economisit bani și a călătorit frecvent între țară și străinătate, dăruind în timpul vizitelor acasă bunuri și alimente celor sărmani.
Despre natura ei, o cunoștință apropiată a împărtășit cu multă emoție. Aceasta a subliniat discreția și determinarea unei tinere care căuta un sprijin spiritual și un sens în viață, dorind să își protejeze copilul cu toată puterea.
„Pe Corina am cunoscut-o cu mult timp în urmă, în timpul unei vizite la un centru social din Botoșani. M-a impresionat chipul ei luminos, dar era marcată de multe dificultăți. Mi-a spus cu timiditate că își dorește să discute cu un preot. Mi-a înmânat numărul ei de telefon și am contactat-o mai târziu. S-a întâlnit cu soțul meu, care este preot, iar astfel am păstrat legătura. Am vizitat-o la centrul social unde a crescut, apoi ne-am revăzut în Italia, ultima oară la Biserica Pacea din Botoșani. A avut o viață plină de provocări, dar a continuat să lupte, să zâmbească, să se ridice… Dorea să construiască pentru fetița ei tot ce nu a avut și, mai ales, să o înconjoare cu dragoste.”
Corina își numea fetița „lumina ochilor ei”, iar prietenii spun că își planifica mereu călătoriile pentru a petrece cât mai mult timp cu ea. În momentele rare de libertate, se întorceau împreună în țară, unde micuța se bucura de familie și de locurile dragi mamei.
Comunitatea din Botoșani și apropiații celor două rememorează acum gesturile lor de bunătate și căldura cu care îi întâmpinau pe cei din jur. Pentru mulți, amintirea vie este zâmbetul lor și modul în care aduceau bucurie celor care aveau nevoie.