Zăbovesc din nou în fața unei foi de
hârtie...
Ascult timidă fragmente de gânduri. Cuvinte noi îmi
acoperă inima și mă trezesc desenând valuri albastre și calde pe
nisipul alb al foii.
Respir ușor, se simte briza mării, miresme proaspete
plutesc insuportabil de plăcut. Nu mai pot scrie în cuvinte,
desenez sentimente.
Tu, tu la ce te gândești?
